Stimaţi fani ai „României Mari”,

E vorba despre publicaţia cu această denumire, nu de partidul cu acelaşi nume, diferenţa dintre cele două categorii fiind una lesne de sesizat: anume că membrii respectivului partid nu sînt neapărat şi cititori ai revistei, motivul fiind acela că nu toţi ştiu să citească. Nu că ar reprezenta o majoritate în interiorul partidului, Doamne fereşte!, dar eu personal am cunoscut cîţiva, pe vremuri. E drept şi că de cînd s-a inventat Partidul Domnu’ Dan, grosul analfabeţilor a migrat către acolo. Pe de altă parte, ar fi lipsit de fair play să nu consemnăm şi faptul că în Partidul România Mare au existat şi intelectuali de mare deschidere spirituală, chiar spiritistă, dacă e să ne referim la doamna Leonida Lari, cunoscută nu doar pe aceste primitoare meleaguri, ci şi de-a latul Căii Lactee, cu ai cărei locuitori se ştie că, pardon, conversa frecvent. Revenind la ideea de bază, aceea că dv., fanii necondiţionaţi ai numitei publicaţii, trebuie că aţi suferit un atac de panică la gîndul că aceasta nu mai apare (că parcă a zis însuşi Becali că el dă bani pentru familie, nu şi pentru cîini… scuze, cred că m-am încurcat niţel în detalii), în sfîrşit, chestia e că revista (sau ce-o fi fost…) a plecat şi ea dintre noi, fie-i şi ei aia uşoară! Ca o palidă consolare, rămîne să meditaţi la următoarea întrebare: chiar credeţi că revista asta (sau ce-o fi fost…) plus partidul cu acelaşi nume ar putea exista fără Vadim? Aşa că n-aţi pierdut, de fapt, nimic: Vadim s-a cărat şi şi-a luat la plecare şi jucărioarele. Iar dv., ca oameni responsabili ce vă aflaţi, n-aveţi decît să vă găsiţi alte jucărioare. De pildă unele vopsite în tricolor, pe care sînt sigur că dl. Funar n-ar ezita să le împartă cu dv., desigur, cît timp mai aveţi bani de dat pe jucării.

Doru Popovici

Fiţi sociabili!