Stimată doamnă Udrea,

Vă mărturisesc că, în general, îmi plac blondele, dovada fiind chiar soţia mea, blondă rău înainte de a fi devenit căruntă bine… dar şi acum, la peste 60, parca-i platinată… na, că m-am luat cu vorba despre blonde şi acuşi-acuşi mi se termină spaţiul rubricii, înainte de a apuca să vă explic de ce nu veţi deveni preşedintele tuturor românilor, ci, cu ceva noroc, al cîtorva dintre ei, zic eu că maximum vreo 3 procente. Eu, şi încă alţii, probabil cu 1- 2 mai mulţi decît votanţii dvs., avem o problemă cu dicţia diverselor personaje publice, atunci cînd nu e vorba chiar de agramatisme şocante. La dvs. nu e. În schimb, aveţi un dar (categoric înnăscut, nu dobîndit) de a înghiţi nu litere, precum cel ce vă e model în toate cele, preşedintele în exerciţiu, ci silabe întregi, de unde concluzia că l-aţi depăşit, deci sînteţi mai bună, măcar în chestia asta. Vă dau şi exemple, ca să nu puteţi să mă acuzaţi că mănînc rahat, mai ceva decît mîncaţi dvs. silabe. Aşadar, domnul Băsescu are o problemă cu litera „i” amplasată în interiorul cuvintelor, astfel încît pronunţă „structur’le”, „meciur’le” etc. Dumneavoastră, cu precădere în momentele cînd sînteţi tensionată (deci permanent!) transformaţi preşedintele în „preşen’tele”, partidul în „par’dul”, continuare în „con’nuare”, şi tot aşa. Nu pot pune chestia asta în legătură cu culoarea părului, fiindcă nevastă-mea pronunţă corect aceste cuvinte, precum şi pe toate celelalte, ci cu o uşoară neglijenţă în educaţie, suficientă, însă, pentru a ne convinge pe ăia despre care vorbeam mai pe la început să nu vă votăm. A, ar mai fi şi alte motive, după unii mai grave, chiar mult mai grave (a se studia, ca bibliografie, Tolontan), dar noi ne mulţumim şi cu asta, pornind de la ideea că un şef de stat trebuie să se exprime impecabil în limba sa. Singura excepţie pe lume, cu derogare doar de la dvs., este… Preşedintele Norvegiei!!!

Doru Popovici

 

Fiţi sociabili!