Ştefan cel Mare şi Radu cel Mazăre

Ceea ce vă propun acum – fără a avea legătură cu vreun orgoliu regional, cu niscai pretenţii de exclusivitate bucovineană asupra mărcii „Ştefan cel Mare” – este doar expresia sincerei dezaprobări faţă de excesele publice ale primarului Constanţei, cel prea iubitor de circ. Pe scurt, dacă Ramses ori Iulius Cezar nu mai au, se pare, descendenţi care să-l tragă de mînecă pe dl. Mazăre pentru „lesmajestate”, cineva trebuie s-o facă, măcar pentru memoria marelui domnitor. Iubitorul constănţean de jilţuri domneşti şi de butaforice tronuri împărăteşti nu a ratat şansa de a se face de rîs pînă la capăt, declarînd fudul că, după ce şi-a pus pe scăfîrlie coroana – de carton spoit – lui Ştefan, a primit subit o inspiraţie, o încurajare celestă. Deoarece alţi doi condeieri, de atitudine şi fineţe (Narcis Sireteanu şi Bogdan Ulmu) au abordat deja cu ironie marele carnaval de pe Litoral, nu-mi rămîne decît să vă ofer un mixed-grill de… mazăre. Să citim! „Am informaţii clare că viteazul domnitor s-a simţit ultragiat, pentru că a fost supus maimuţărelii de specia de legumă  numită „mazărea de Constanţa”. Ce zile de batjocură a ajuns Ştefan cel Mare! Din erou legendar, a fost coborît la nivelul unui personaj caraghios de carnaval (…)! Dacă individul ăsta, situat atît de jos pe scara evoluţiei umane, îşi permite să facă subiect de carnaval dintr-unul din reperele istoriei noastre naţionale, înseamnă că în ţara asta e cam totul dus pe copcă. Mazăre nu rezistă la nici o comparaţie. Pe vremea lui Ştefan, principiile competenţei funcţionau mult mai bine şi nu ajungea chiar orice măscărici hatman”. ( N.S.) „Radu Mazăre este un ins charismatic. Unii susţin că lucrează la Primărie. Nu cunosc. Ştiu însă că are „lipici” la cei ce vin să-şi facă vacanţa la mare şi, neavînd bani de restaurant, cască gura la frivole care alegorice. El profită: lui îşi face publicitate şi lor cultură, moca. Pînă acum (şi nu uitaţi că omu-i încă tînăr şi va mai crea noi şi noi spectacole distractiv/educative!) a dat viaţă unor cunoscuţi eroi ai istoriei (Iulius Cezar, Ludovic XIV, Faraonul Ramses) sau unor anonimi: un apaş, un vînător de lei, un jucător de golf, Regele Carnavalului din Rio şi … un ofiţer hitlerist. Mă rog: fiind înconjurat mereu de fete apetisante care se exhibau coregrafic-afrodisiac, în ritmuri specifice naţiei eroului principal, n-a fost deranjată prea multă lume, din cei cu frica lui Dumnezeu”. (B.U.) „Se dovedeşte din nou că mazărea constănţeană provoacă indigestii la cap extrem de neplăcute. Cel atins de această gravă tulburare a maţelor cerebrale îşi ataşează mustăţi false, îşi cumpără săbii voievodale şi angajează o mulţime de purtătoare de boli venerice în rolurile domniţelor. Îşi construieşte un Podu Înalt din carton şi se duelează cu nişte imitaţii de turci şi de tătari, rîzînd ca ultimul prostovan. Şi-a dat jos scufiţa aia roşie, pentru a-şi tufli în loc o perucă şi o coroană de voievod”. (N.S.) „Rolul marelui Ştefan era destinat primarului, se-nţelege: un lider istoric nu poate fi înţeles decît de un alt lider. Pentru femei, actriţe, invitate… începe nebuneala: a solicitat-o, iniţial, pe Maia Morgenstern. Doamna, avînd probleme cu acoperişul teatrului pe care-l conduce, a refuzat. A apelat, apoi, la Stela Popescu şi Sofia Vicoveanca. Stela, pesemne, a pus condiţia să vină în piosul proiect şi partenerii ei din reclama Catena (nu era o idee rea: Arşinel l-ar fi putut juca pe Șmil, Adrian Enache pe Radu cel Frumos, iar Nico pe Oana). Pînă la urmă, ideea a căzut, deoarece tenacele Mazăre nu prea suportă concurenţa profesioniştilor. Sofia avea mai multe nunţi antamate şi, pînă la urmă, a renunţat şi ea”. (B.U.) „Probabil că spiritul lui Ştefan cel Mare va ajunge la Constanţa şi se va răzbuna. Eu nu cred că marele voievod trebuie să se ostenească să-i taie capul primarului de la Marea Neagră (…). Ştefan cel Mare trebuie doar să-l castreze, cu o lovitură precisă de sabie. Astfel, Mazăre va rămîne fără scop în viaţă şi se va dispărea de la sine”. (N.S.). „Am văzut la televizor fragmente din mediatizata reprezentaţie: Mazăre, între două bătăi cu turcii, recita din poezia lui Bolintineanu. Doamna Loghin răspundea cu aceleaşi cunoscute versuri. Între timp, nişte turcoaice dansau din buric, cu evident succes de public. Felicitîndu-l pe domnul Mazăre pentru educativul serial, îl aşteptăm cu noi şi noi idei de spectacole cvasi-istorice. Aş vrea să-l văd în rolul Moşului Ion Roată, al lui Petru cel Mare ori în cel al Anei Pauker. Sau Cristescu Plăpumaru”. (B.U.). Ce ar mai putea fi adăugat? Doar ceva ca în Dobrogea cea, cîndva, turcită: hai, sictir!

 

 

 

 

 

 

 

Fiţi sociabili!