Steaua (Radio) Erevan

În general, iarna asta n-a prea fost iarnă, de aceea nu se mai potriveşte nici zicerea aia clasică din compunerile din clasele mici, cu ghioceii care scot timid capul de sub nămeţi. Moment care, în literatura şcolară clasică, coincide cu sosirea primăverii, că doar de vestitorii ei era vorba. Simultan cu chestiile astea meteo-literare, se vorbeşte şi de fotbalul care reînvie şi el odată cu natura. În deceniile din perioada clasică a fotbalului, iarna se producea, conform altei sintagme tipizate, şi tot cu cuvinte frumoase, „(re)încărcarea bateriilor”. Adică se duceau echipele la munte şi antrenorul îi alerga pe nefericiţii ăia preţ de vreo trei săptămîni prin toate rîpele şi prăpastiile şi pe toate piscurile din preajma locului de cantonament. Era vremea în care se spunea că două echipe nu vor retrograda niciodată: Braşovul şi Constanţa, că în preajma Constanţei se făcea pregătirea de vară! Acum, cu loturi alcătuite din toate rebuturile planetare plus niscai băştinaşi second-hand (că ăia, cît de cît, mai breji se cară unde dă Domnul: dacă nu în ligile a 2-3-4-a din ţările normale, atunci în prima divizie bulgărească, turcească sau israeliană), echipele noastre se antrenează prin ţările calde: Turcia, Grecia, Italia, Spania. Pleacă cu un lot şi, dacă au noroc, ca Steaua, se întorc cu el subţiat! Se întîmplă ca vreunui chinezoi, sau ceh, sau cecen, sau ce-o fi, să-i placă subit de vreun stelist. Scoate banu’ şi ia marfa. Domnul Becali iese, financiar, în cîştig. Fotbalistic, nu prea, dar cui îi pasă? Un antrenor normal, cu acte, s-ar căra şi ar face ditamai scăndălăul. De aia Becali nici nu-şi ia antrenori calificaţi. Nici cu contract de muncă. Ia cîte un d-ăsta care, orice se întîmplă, vine şi se hlizeşte pe la conferinţele de presă. Ca Dică în ziua în care a rămas şi fără portar, şi fără marcator. Rîdea invers decît în bancul cu Radio Erevan, de parcă nu i se vînduseră Niţă şi Gnohere, ci i se cumpăraseră M’Bappe şi Buffon.

 

Fiţi sociabili!