Statul fură bacşişul!

Minţile luminate care conduc Ministerul de Finanţe s-au pus pe capul agenţilor economici de vreo două luni de zile. Prin acţiunile hotărîte ale inspectorilor de la ANAF înţeleg că se încearcă o igienizare a mediului de afaceri. Nu-i rău, atîta vreme cît inspectorii nu comit abuzuri atunci cînd merg pe teren.

Nu sînt atît de pornită împotriva celor care descoperă 50 de lei în plus în gestiunea unui magazin de cartier şi iau măsuri aspre. Consider că cei 50 de lei nefiscalizaţi sînt luaţi de la gura flămîndă a sistemului sanitar sau a celui educaţional. Apoi, disciplina fiscală trebuie respectată indiferent de cifra de afaceri. Nu mi se pare corect ca, spre exemplu, Iulius Mall Suceava să treacă toată marfa vîndută prin casa de marcat, să plătească taxe şi impozite, iar cei 2.000 de bazarişti, care vînd haine peste drum de mall, să nu aibă nici măcar case de marcat!

Pe de altă parte, trebuie să privim puţin şi-n curtea celor care încearcă să scape ţara de evazionişti. Cei care fac legile fiscale par să fie nişte oameni care au lucrat toată viaţa lor la stat. Par nişte oameni care nu simt şi nu cunosc mediul de afaceri. Sînt lipsiţi de flexibilitate. Dovadă stă legea impozitării bacşişului cu 16%. Înţeleg că statul încearcă să impoziteze venitul chelnerilor şi taximetriştilor, dar în acest caz dovedeşte că-i mai mult decît hapsîn. Va fi foarte interesantă modalitatea de aplicare a noii prevederi legale. Cum vor putea ospătarii să elibereze bon pentru bacşiş? Este nepoliticos să-ţi întrebi clientul dacă are de gînd să-ţi lase bacşiş. De regulă, recompensa se lasă discret. Apoi, cine este tras la răspundere în situaţia în care bacşişul nu-i declarat. Cel care-l încasează sau angajatorul? Una peste alta, bacşişul este o sumă de bani care se dă cuiva, pe lîngă plata cuvenită, pentru răsplătirea unui serviciu personal. Sînt bani care se dau de bunăvoie unui om care şi-a făcut treaba mulţumitor. Ospătarul care aduce mîncarea la masă şi care zîmbeşte şi propagă o stare de bine nu bagă mîna în buzunarul clientului de la care primeşte bacşiş. Or, am impresia că prin impozitarea bacşişului, statul cam asta face: bagă mîna în buzunarul consumatorului, cu toate că el nu l-a servit decît cu taxe şi impozite. Statul fură bacşişul!

Fiţi sociabili!