Stan s-a dezlănţuit: „Vreau să fiu înlănţuit!”

Dar oare asta să fie soluţia? Adică, ar fi nevoie ca preşedintele Organizaţiei Judeţene Suceava a PSD, Ioan Stan, să se lege cu lanţurile de poarta Ministerului Sănătăţii, aşa cum a promis că va face dacă nu se alocă fondurile necesare deschiderii noului spital de la Fălticeni? Bine, oricum nu va face asta niciodată. Nu de alta, dar magazinele care vînd lanţuri sînt închise toate din cauza stării de urgenţă şi doar nu s-o apuca domnul senator să fure lanţul de la vreo fîntînă, că dacă din fîntîna aia bea apă vreun gospodar care votează cu PSD-ul?

De la începutul crizei corona, Guvernul PNL a promis pe mai multe voci că va aloca toate fondurile necesare pentru deschiderea spitalului a cărui construcţie a început în urmă cu vreo 30 de ani şi care mai are nevoie doar de aparatură pentru a deveni funcţional. Însă, liberalii una au promis şi alta au făcut. Adică, n-au făcut, pentru că nu au dat banii. Una dintre explicaţii ar fi cea financiară. Din cauza crizei, vistieria statului s-a golit şi nu este de unde. A doua explicaţie pentru nedatul banilor ar fi cea politică: primarul Fălticenilor este Cătălin Coman de la PSD, iar preşedintele Organizaţiei Judeţene a partidului, senatorul Ioan Stan, are domiciliul în Fălticeni, în timp ce filiala PNL este condusă de preşedintele Consiliului Judeţean, Gheorghe Flutur, un încrîncenat adversar al PSD. Pe de altă parte, PSD a avut guvernarea ţării din 2001 şi pînă în 2015 şi din 2016 pînă mai lunile trecute şi nu a fost în stare să dea drumul spitalului cu toate că, aşa cum spuneam, primarul este de la PSD, iar şeful PSD-ului judeţean este fălticenean. Din 2011 s-au tot perindat pe la Fălticeni miniştri si Sănătăţii, şi nu doar ai Sănătăţii, toţi promiţînd iminenta inaugurare a unităţii medicale. Însă, aşa cum au venit miniştrii, aşa au plecat, în urma lor rămînd promisiunile consemnate de presă. Atît.

Problema la Suceava este următoarea: lipsa de unitate. Lipsa de unitate a clasei politice. Suceava nu a învăţat nimic de la Cluj, de exemplu. Şi la Cluj se mai ceartă activiştii de partide pe la televizor, aşa, de ochii lumii, dar cînd este vorba despre interesul Clujului şi, de ce să nu o spunem, al lor personal, aceştia fac front comun. Poate nu o fac în văzul cetăţenilor pentru că, vorba aia, au doctrine şi viziuni diferite, sanchi!, însă o fac în spatele uşilor închise şi astfel apar rezultatele. Aşa se întîmplă peste tot în lume. În lumea civilizată. Din nefericire, la noi, la Suceava, orgoliile uriaşe şi mizele uneori extrem de mărunte nu fac posibile strîngerea rîndurilor şi unitatea de acţiune. A, uneori, ai noştri mai cad la pace, dar numai pentru interesele lor personale şi de grup. De aia nu avem la Suceava nici de aia şi nici de ailaltă: pentru că unii trag hăis, iar alţii cea şi-şi dau la gioale în piaţa publică spre satisfacţia lor şi a susţinătorilor lor.

Hai, unitate, că-i mai bună decît toate!

Fiţi sociabili!