Stai acasă, Florinele!

Bănuiesc că ați observat că optimismul care de regulă mă caracterizează s-a dezumflat progresiv în ultima vreme, astfel că ultimele prestații ale Naționalei nu m-au surprins cu nimic, dovada fiind chiar în numărul anterior al Jupânului, unde am scris încă de dinaintea meciului cu Suedia (rectific parțial: cumva, tot optimist, fiindcă speram să facem „un amărît de egal” cu suedezii) că vom lua în Spania „o meritată căruță” și că urmează să mai scriu o singură dată despre Guriță, atunci cînd neisprăvitul se va fi cărat. Îmi fac un cadou, amintind scrisul despre Guriță pînă în momentul în care vom avea și numele succesorului (mai corect ar fi „insuccesorului”!) său la conducerea către noi dezastre a calamității numite naționala României.

Pînă atunci, mă văd obligat să vă comunic că ideea care urmează a fost formulată, de regulă printre înjurături dintre cele mai apăsate, de o mulțime de prieteni, colegi, cunoscuți de-ai mei și zice că și dacă l-ai aduce antrenor pe Zidane, ori pe Pep, ori pe Mourinho, ori pe Dracu’, rezultatele ar fi cam aceleași, din moment ce „materialul uman” cu care oricare antrenor al Naționalei ar avea de lucrat este de cea mai proastă calitate. Vreți și dovezi în acest sens? Păi ce dovadă mai a naibii să căutăm decît aceea că dintre cei 11 + 3 neisprăviți letargici prezenți pe teren contra Spaniei, opt bucăți erau dintre marile scule promovate de la tineretul under 21 care speriase continentul mai prin primăvară și vară? Numai că între timp tinerii ăia minunați au devenit adulți, preluînd tot ce se putea de la precedentele generații adulte de loseri. Inclusiv lehamitea aia pe care o etalează în fiecare secundă a vieților lor de ratați fără frontiere.

Întru lămurirea dv. deplină, vă rog să revedeți imaginile cu înlocuirea numitului Florinel Coman, într-un moment în care România era condusă cu multe goluri. În asemenea situație, fotbaliștii adevărați fug mîncînd pămîntul, pentru a da șansa celor rămași să mai cîștige ceva secunde în care, cine știe?, s-ar putea înscrie măcar un gol. Florinel dădea senzația că îl caută Moartea și că încearcă să amîne pe cît posibil momentul întîlnirii! Astfel încît a durat o eternitate pînă s-a învrednicit să iasă. La așa atitudine, singurul leac e să fie lăsat acasă, să lenevească în tihnă, cît timp vrea mușchii lui utilizați greșit.

Fiţi sociabili!