Sintagma din titlu este una mult vehiculată în presa de pretutindeni și înseamnă ”Atunci și acum”, mai existînd și o alta, de o sinonimie perfectă, ”Înainte și după” (Before & After), ambele referindu-se la un eveniment de referință, în raport cu care un sportiv își demonstrează (sau nu!) calitățile, capacitatea de revenire, căderea definitivă etc., totul în funcție de context. Se practică acest tip de comparație nu numai în sport, ci și în muzică, în cinematografie, literatură, medicină, practic oriunde există un reper în timp.
Ca să nu rămînem ancorați în teorie, vă prezint cazul Halep, așa cum îmi apare mie, raportat la data pronunțării sentinței TAS. Înainte: ”După ce voi primi o sentință favorabilă voi reveni cît mai rapid în circuit, participînd la cît mai multe turnee și încercînd să mă clasez cît mai bine, spre a urca cît mai sus în clasament, pentru a putea să-mi îndeplinesc visul de a juca la Olimpiadă. M-am pregătit intens în ultima vreme și nu voi avea probleme cu revenirea pe teren”. După primul turneu, bătută în turul I: ”Am probleme cu adaptarea la competiție. Nu sînt în cea mai bună formă fizică. Se simte lipsa jocurilor oficiale. În plus, am probleme la umăr, firești după așa întrerupere”. Înainte: ”Abia aștept să joc în echipa României în meciul de baraj contra Ucrainei. De altfel este și o condiție pentru a putea merge la Olimpiadă”. După: ”Nu pot să joc în echipa României. Mi-e frică de o accidentare, și oricum nu sînt în cea mai bună formă fizică”. Paranteză: în echipa României, redevenita domnișoară Halep nici n-a jucat vreodată, că totdeauna a deranjat-o ba călcîiuțul, ba umăruțul, ba omoplățelul…
În ciuda aparențelor, concluzia este una pozitivă: Simona Halep și-a revenit pe deplin, este din nou ea însăși, este exact aceea din urmă cu 7-8 ani, care cînd ți-era lumea mai dragă aflai că umăruțul, că virgulă călcîiuțul…
