Săptămîna trecută, la Hard Rock Cafe în București, s-a lansat “Phoenix – Povestea fără cuvinte”, o călătorie vizuală în universul atemporal Phoenix. Realizat de cineastul și fotograful Cristian Radu Nema, albumul servește ca lucrare complementară filmului “Phoenix – Povestea”, peliculă care, apropo, se află în cursa pentru nominalizare la Premiile Gopo 2025.
Chiar în ziua lansării oficiale, albumul a ajuns și-n mîinile mele. Realizat în formatul unui vinyl (30×30 cm), “Phoenix- Povestea fără cuvinte” cuprinde 232 de pagini și peste 650 de imagini inedite, documentînd o perioadă de 62 de ani. Structurată în șase capitole și îmbogățită cu texte scrise de Bianca Beatrice Michi, această lucrare depășește statutul unei simple cărți de fotografie, devenind o expresie artistică autentică. Așa cum sublinia adesea Nicolae Covaci, dragul de el, “un artist bun care stăpîneşte mijloacele de expresie poate face ca 10.000 de oameni să plîngă sau să se bucure chiar şi fără cuvinte.”
De altfel, dorința lui Nicu a fost de a spune povestea Phoenix, de această dată, exclusiv prin imagini.
“Phoenix- Povestea fără cuvinte” este editat sub egida Editurii Monitorul Oficial și poate fi achiziționat de pe site-ul oficial al editurii. Vă îndemn, cu prietenie, s-o faceți!
În altă ordine de idei, vreau să-l citez pe Cristian Radu Nema: “Tindem să comparăm Phoenix cu Beatles sau Stones, dar această comparație nu-și are rostul”. Vă veți întreba de ce sau veți susține că Phoenix ar fi ajuns la nivelul celor două trupe-etalon dacă s-ar fi născut în altă țară. Phoenix nu a fost doar o trupă rock, ci un adevărat fenomen cultural, o expresie a spiritului românesc și a rezistenței prin artă. Spre deosebire de Beatles sau Stones, care au revoluționat muzica într-un context de libertate, Phoenix a creat sub presiunea unui regim opresiv, reinventîndu-se constant și găsind modalități de a transmite mesaje puternice chiar și în fața cenzurii. Moștenirea lor nu se măsoară doar în cîntece, ci în impactul profund pe care artiștii l-au avut asupra identității culturale românești și asupra generațiilor care au găsit în muzica lor un simbol al libertății.
Lui Cristian Radu Nema îi mulțumim pentru că duce mai departe Povestea, iar nouă nu ne rămîne decît să fim în continuare alături de Phoenix – trupa și conceptul, pentru a renaște!
Alexandra Cuza
