Săptămîna trecută, scriam tot aici despre tupeul fără frontiere al unuia István Kovács, care fără ezitare și fără urmă de bun simț a schimbat din camera VAR rezultatul unui meci, făcînd-o pe echipa învinsă pînă în minutul 83, U Cluj, învingătoare în minutul 90+2, prin inventarea unei perechi de penalty-uri pe care arbitrul din teren nu le văzuse… că n-avea ce să vadă! Pentru că în loc de suspendare, Kovács ăsta a primit felicitări de la complicele său în situația dată (dar complice al tuturor șmecherilor cu steaguri, fluier și camere de luat vederi de cînd le e șef suprem și le acoperă toate golăniile și hoțiile), grecoteiul Vassaras, șef peste arbitrii români din România (că la el acasă, în Grecia, îl știau ăia ce poate!), după fix o săptămînă, alt Kovács, Szabolcs adică, fratele cel mic dar la fel de breaz al ăluilalt, a comis-o și el tot din încăperea VAR (eu sper că aceste camere or fi blindate, că dacă mai fac ăștia nefăcute d-astea mi-e că s-or supăra ăia din tribune și or tăbărî pe ei ca olandezii pe tezaurul dacilor, cu bombe și bîte de fier!).
Pe scurt: dacă tot a văzut că timpul trece și scorul n-are de gînd să evolueze cum era stabilit, Kovács ăsta micu` a pus și el de un penalty (asta s-o fi învățînd la școala de arbitri sau o fi ceva perturbat în gena familiei!?) în favoarea FCSB și în dauna amărîților de la UTA, care s-a vădit a fi tot decisiv. E drept și că puteam paria că dacă egala UTA, FCSB mai primea unul! Sau două, sau nouă, depinde de cîte goluri ar fi luat. Îmi exprim pe această cale speranța că domnii Kovács nu mai au frați p-acasă, iar dacă au copii, sper că ăștia să devină medici, taximetriști, ingineri, cofetari, informaticieni, orice, numai arbitri nu! Asta, în ideea că e o problemă genetică!
