Răspund din start: nu, „Metronom”, filmul pentru care Alexandru Belc a fost distins cu Premiul pentru Regie la secțiunea „Un certain regard” a Festivalului de la Cannes din acest an (prezentat la Cinema Modern în cadrul Festivalului „Cannes la Suceava”), nu este un film despre muzică și despre emisiunea lui Cornel Chiriac de la Radio București (devenit Radio România), cu aceeași titulatură („Metronom ’67”, apoi 68 și 69, cînd a dispărut, fiind interzisă). Filmul este despre cretinii de la Securitate și felul cretin în care înțelegeau să apere regimul. Să ne înțelegem: nu toți securiștii erau așa, dar cei din film sînt absolut veridici în toate ororile la care se dedau. Am traversat aceleași întîmplări cu puștanii din film, iar coincidența năucitoare face ca acțiunea filmului să fie plasată în 1972, cînd personajele-elevi erau în clasa a XII-a… exact ca mine! Ei ascultau „Metronom”, care se mutase la Radio Europa Liberă, unde fugise realizatorul ei, inegalabilul critic/comentator/ prezentator Cornel Chiriac, omul care a deschis porțile muzicii adevărate către România aflată sub o cenzură criminală, căreia avea să-i cadă victimă el însuși. De necrezut poate, dar cenzorul-șef la Radio București, responsabil pentru tot răul de acolo era, țineți-vă bine!, Octavian Paler… pe care Cornel Chiriac ni l-a portretizat în zeci de rînduri ca pe un veritabil monstru. Și mi-au confirmat oameni din Radio că așa era.
Vă spuneam că de acest film mă leagă și anul acțiunii. Ei bine, atunci, în clasa a XII-a fiind, am înființat la Cîmpina, în asociere cu prietenii din București care-l inventaseră, așa numitul „Club Z”. Pentru a-l deschide, s-a făcut o plenară UTC pe municipiu, la Casa de Cultură, cu 800 de participanți, elevi, la care am fost pus să citesc statutul, să declar intențiile, să prezint programul, în fața tuturor oficialilor posibili: UTC, PCR, Miliție, Securitate. Întrebarea venită de la unul din ei (am discutat cu fiica sa, acum o lună, la Revederea de 50 de ani, o minunată colegă de-a mea, care și-a reamintit și ea scena, fiindcă acasă avea interdicție la ascultat „Metronom”!) a fost, aveți cuvîntul meu de onoare, asta: Ce legături aveți cu Europa Liberă? I-am răspuns: O să avem aceeași muzică, numai că decalat, fiindcă la noi ajunge mai tîrziu decît la Cornel Chiriac. Tot sub cuvînt de onoare: nu m-a mai întrebat nimeni altceva, iar după trei săptămîni clubul avea aprobarea și a trăit vreo cinci ani și ceva! Aveam vîrsta celor din film, numai că securiștii ăia de la noi erau mai destupați decît cei din film. Am cunoscut însă și din ăia. Destui. În film se aud Janis Joplin, The Doors, Mircea Florian. Se aud însă prea curat. Radio Europa Liberă se prindea cu țiuieli, piuieli sau era bruiat total. Niciodată nu ascultai o piesă „curată”. Cei bătrîni ca mine pot confirma.
