De ce să fim supărați?

Săptămîna trecută a început turneul final al Campionatului European de Fotbal. O competiție din ce în ce mai ciudată, cu un număr neverosimil de echipe prezente în preliminarii, de cînd Europa s-a fărîmițat în felul în care se prezintă astăzi, și cu un număr tot așa în turneul final. Ca să avem o bază de discuții, la turneul final sînt prezente 24 de echipe repartizate în VI grupe. Prin anii ’80 (de fapt, ca să fim mai exacți, să vorbim despre turneul final din ’84, cînd România s-a calificat) fericitele participante erau în număr de… 8(O-P-T!!!), nu 24! Iar România, mai zic o dată, pentru cei atinși de surzenie (dar și de orbire!) era printre cele 8. Acum, nu e printre cele 24, ceea ce nu cred că mai comportă vreo discuție despre calitatea fotbalului românesc, în general, precum și despre prestațiile Naționalei, acum într-o nouă prezentare! Uitîndu-ne la lista celor prezente atunci și la clasamentul final, vedem că Franța a cîștigat, după o finală cu Spania, că Germania și Portugalia se număraseră și atunci printre favorite, adică nu s-au schimbat multe lucruri în macro.

În schimb în micro, adică la noi în bătătură, prăpădul e gata. Ne uităm ca proștii cum ne bat toți pescarii, toți frizerii (și toate bucătăresele) Europei, ne facem că nu înțelegem ce se întîmplă, iar în fruntea Federației punem un papagal, la Ligă un mut, la Națională un necalificat. Și continuăm să ne mirăm, iar ăilalți continuă să ne bată. Niciodată în viață nu mi-am închipuit că va ajunge Georgia să ne bată după Armenia! Și că în baraje ne vor umili pescari de prin Islanda, unde cînd nu e uragan e viscol, iar în restul anului nu se poate juca de ceață și de lavă!!! În 30 de ani de libertate am desființat campionatul de tineret-rezerve, am ras școlile de fotbal de pe fața pămîntului (înlocuite cu vreo două poreclite astfel, de fapt alte spălătorii de bani) am pus în moțul arbitrajului un grec cinstit, ca toți grecii, am transformat prima ligă în campionat sătesc! Deși campionatul colcăie de venetici, n-am adus nici măcar un singur fotbalist adevărat, măcar vreo fosilă, dar cu nume!, ci doar rebuturi, împiedicați și necalificați. Păi atunci de ce dracu am fi supărați că n-am fost în stare să ne calificăm la turneul final care se joacă și la noi? Cu cine, cu ce? Și mai ales, de ce?