Cred că pauza pe care a impus-o pandemia timp de vreo doi ani în toate direcțiile, și cu precădere în domeniile care presupun adunări mari de oameni (de tipul festivalurilor, concertelor, meciurilor), a generat o contrareacție, mai ales pe filiera social media (fiindcă tot în acest timp au apărut sau s-au extins cumva necontrolat și TikTok, și Youtube, și nenumărate alte chestii, plus AI, care au făcut ca știrile din domeniul care ne interesează în această rubrică să ne copleșească efectiv), astfel încît nu trece practic nici o zi fără să aflăm fie despre lansări de albume, fie de aniversarea a zeci de ani de la diverse piese / albume / turnee / festivaluri. În paralel, știrile la zi vin și ele una peste alta, surclasînd publicațiile de specialitate, precum Rolling Stone sau Classic Rock.
Astăzi, cînd scriu rubrica, tocmai am primit de pe site-ul oficial al grupului Lynyrd Skynyrd (unul din favoritele mele de foarte mulți ani, și pe care e aproape sigur că n-am să-l văd vreodată) știrea că pe 27 iunie va fi lansat în format CD, DVD și digital albumul ”Live at the Ryman”, cu concertul de aniversare a 50 de ani de existență a grupului, de la Nashville, din 2022, aceasta fiind totodată și ultima apariție pe scenă a fondatorului Gary Rossington.
Să vă mai spun și că ieri am primit datele și locurile unde vor cînta în Europa AC/DC (cele mai la îndemînă fiind pentru noi Varșovia și Praga), dar și Joe Bonamassa (va cînta și el în Polonia, Cehia, Ungaria, tot în perioada iunie-iulie), precum și datele turneului-mamut din SUA al lui Bob Dylan. De ce nu calcă nici măcar unul din ei în România? Cred că știți și singuri. Răspunsul la îndemînă ar fi: de ce, pentru ce, pentru cine? Nu că n-am exista pentru ei, ci fiindcă ei nu există pentru poporul care se isterizează între Georgescu, Crin, Simion și Gavrilă.
