Pe Ada Milea am întîlnit-o pentru prima oară la Club Sixties, într-un concert organizat de Radio Top, cu mai bine de 20 de ani în urmă, în care alături de ea era un violoncelist. M-a copleșit, m-a uluit, m-a încîntat. I-am rămas fan devotat, probabil pînă o să-mi dau duhul. Apoi a venit chemată de Juventus, adică de Cornel Grosar, odihnească-se în tihnă. A cîntat atunci la dispărutul No Limit (club? pub? restaurant?, cîte ceva din toate!). Tot încîntător, și cu un repertoriu cu totul nou. După alți ani, am făcut cu Ada un interviu la Radio As, intrat în istoria postului fiindcă Ada ne-a dat un autograf… în interiorul prizei de pe hol, amplasată la vreo 10 centimetri de podea! Cine voia să-l vadă trebuia să stea pe burtă, cum a stat și ea cînd l-a scris! Zău că nu-mi amintesc unde a cîntat atunci! Concertul de la Centrul Vechi (alt restaurant defunct, nu?), de după alți vreo doi-trei ani, unde am văzut-o în premieră cu Bobo Burlăcianu, a fost organizat din nou de Radio Top, sper să nu greșesc. A mai trecut un timp, Ada a mai venit în Suceava, dar la nici una din cîntările ei nu am ajuns, din varii motive… pînă cînd s-a arătat la Festivalul de Teatru de acum doi ani, cînd a urcat pe scena de la ”Matei Vișniec” și ne-a topit într-o formulă de… cvartet, cu Anca Hanu, actriță din Cluj (tot o nebună!), cu Bobo și cu Cristin Rigman.
Săptămîna trecută a cîntat la Joseph Schmidt Auditorium, la invitația Universității, mi-a mai dat un interviu de o oră la Radio As și i-am jurat din nou iubire eternă! A cîntat acum ”Amintiri din copilărie”, o transpunere muzicală a operei lui Creangă, care se joacă în regia ei la Teatrul din Piatra Neamț.
La cît de des e prezentă aici, cred că măcar viză de flotant s-ar cuveni să aibă, dacă nu chiar domiciliu permanent. În fond, mai iubită ca aici nu poarte fi nicăieri.
