Sporcie fără limite

Mă văd silit să încep rubrica din acest număr al Jupânului cu o chestiune pe care am zis-o de nenumărate ori, anume că urmăresc sportul în general și fotbalul în special de mai bine de 60 de ani. Cam de prin 1958, cînd aveam 5 ani.

Ei bine, în toate aceste şase decenii, am fost martorul nevinovat al unor întîmplări, evenimente, fenomene care au surclasat ceea ce în mod obișnuit se înțelege prin normalitate. Am văzut realizări excepționale, șuturi și goluri neverosimile în sporturile cu mingi și porți, lovituri de senzație în tenis ori în box, curse fabuloase de atletism ori auto, pînă și capturi fenomenale la campionate de pescuit. Dar niciodată, în nici un sport și la nici un nivel nu mi-a fost dat să văd atîta baftă porcească cîtă a arătat întregii omeniri echipa oarecum de fotbal numită CFR Cluj. Mi se pare că am mai scris, cu puțină vreme în urmă, o chestie pe același subiect.

Faptul că reiau tema nu e fiindcă aș fi făcut eu vreo fixație, ci este rodul noilor prestații ale aceleiași echipe care s-a autodepășit, adunînd noi munți de baftă porcească. Ultimul ni s-a arătat săptămîna trecută, în returul cu Rennes. Paranteză: dacă măcar unul din jucătorii lui Rennes n-a făcut o depresie în urma celor două meciuri cu CFR, înseamnă ori că e robot, ori că nesimțirea lui e mai mare pînă și decît bafta porcească a clujenilor. Trăgînd linie după cele patru meciuri din şase jucate pînă acum, vedem că CFR a făcut 9 puncte, adunînd trei victorii din circa cinci șuturi cîte a tras în total la poartă în aceste 360 de minute de joc. Din partea opusă, s-a văzut că Arlauskis a scos în fiecare din cele trei meciuri cîștigate cam cîte 10-12 goluri ca și făcute. În nici unul din meciuri, dacă CFR ar fi pierdut cu 1-8 sau cu 1-12, n-ar fi fost de mirare, ci doar un rezultat normal, conform cu cele petrecute în iarbă. În loc de asta, a cîștigat de fiecare dată, ceea ce pe mine mă bucură și mă sperie în egală măsură.

Dacă lucrurile continuă astfel, mă aștept ca CFR să cîștige trofeul după o finală în care o să tragă zero șuturi la poartă, iar Arla o să apere cele 57 de ghiulele trimise spre poarta lui, scorul de 1-0 fiind rezultatul unui autogol al ălora.

Așa-i că Dan Petrescu e mare antrenor?

Fiţi sociabili!