Sper să fie penultima…

…dată cînd vă mai terorizez în spațiul rubricii cu personajul numit Guriță. E clar că e numele lui real, nu porecla, întrucît dacă l-ar fi poreclit cineva astfel, s-ar fi găsit categoric vreun organism (din zecile de mii izvorîte) care să-l depisteze și să-l sancționeze pe creatorul poreclei, fiindcă, nu-i așa?, nu poți să faci mișto de defectul de vorbire al nici unui neisprăvit, că nu-i fair, nu-i politically correct, nu-i sifilizat, pardon, civilizat.

Cînd scriu eu acest articol, mai sînt vreo 21 de ore pînă la meciul cu Suedia, cel pe care Guriță, care n-a fost în stare să bată nici Norvegia, ne amenința că el și ai lui or să-l cîștige. Ceea ce, evident că nu-i destul. Tot el și ei ne amenințau și cu un egal în Spania, eroarea fiind mai degrabă de orientare în spațiu, de geografie, în sensul că Madrid nu-i Oslo, cum nici iarna nu-i ca vara. Ei, așa da! 3 puncte + 1 punct = 4, ceea ce ne duce fix în turneul final. Ar mai fi de rezolvat încă o problemă: dar dacă…? A? Adică dacă nu ne-om învrednici decît de vreun amărît de egal la București și vom lua în Spania o meritată căruță? Există speranța ca astea să fie ultimele prestații ale gîngavului? Pardon, ale lui Guriță, dacă nu cumva o fi totuși porecla. Ei bine, nu, nu și iar nu. Nu că ar fi vorba de nesimțire (deși e clar că e, chiar și fără ce urmează să vă spun) ci de, ați ghicit!, demnitate, curaj. Adică nu se face să ne părăsească la greu, la necaz. El nu e laș, deci nu pleacă! Unde am mai auzit astea? La Piți, lasă-ne? La Răzvănel? La Daum? Aha, la toți? Toți au avut „demnitatea” de a nu se căra naibii, după ce au făcut rahatul (pardon, naționala!) praf.

Vă promit solemn că dacă lucrurile se vor derula astfel, despre gîngavul golan (numai golanii își înjură fotbaliștii, nu?) nu am să mai scriu decît după ce o să se dea, totuși, dus. Adică după barajul de la primăvară, pe bază de Liga Națiunilor. Că doar nu credeți că nesimțitul o să plece mai devreme!

Fiţi sociabili!