Specialişti în curling

Mi-am reconsiderat punctul de vedere exprimat în „Monitorul” referitor la prezenţa (că „participare” e greu de spus) sportivilor români la Jocurile Olimpice de primăvară (cînd scriu eu rubrica asta, la Soci sînt 20 de grade Celsius) din staţiunea de vară Soci, în sensul că mi-a trecut ideea cum că ai noştri sînt responsabili cu divertismentul, asigurînd doza de rîs celorlalte delegaţii, venite să se bată pentru medalii. Nu, chiar nu e de rîs, ci mai degrabă te-ncearcă o tristeţe şi-o durere la fel de intense ca lehamitea cu care par a fi înzestraţi de la natură cei trimişi să reprezinte România la cea mai importantă competiţie a sporturilor de iarnă. De fapt, te întrebi dacă ăştia or fi chiar sportivi ori doar nişte şmecheri care s-au prins la timp că e o pîine (albă rău!) de mîncat şi pe zăpadă, nu doar pe gazon. În fond, ce-ar putea fi rău, din moment ce ei merg, ca în clasica poemă eminesciană, „c-o năframă-n vîrf de băţ”, năframa fiind tricoloră, peste tot în lume, inclusiv la… campionatele naţionale! … Că dacă nu ştiaţi, atunci aflaţi de la Jupânu’ că, pardon, campionatele naţionale ale României în aceste sporturi se desfăşoară la mama dracului: cele de patinaj viteză cică în Germania, ălea de sanie prin Austria, iar la bob în Elveţia! Hai, ziceţi că nu-i mişto să fii „sportiv” din ăştia. Mai nasol e că ţuţerii de presă, paraziţii acreditaţi spre a ne aduce ştiri de la faţa locului, în loc să ne explice cum dracu’ de nu reuşim să coborîm sub locul 20 în indiferent ce disciplină, ne iau şi ăştia de proşti, spunîndu-ne că locul 22 la biatlon e o mare realizare, că împiedicatu-n patine s-a calificat în finală (ultimul, desigur, al 24-lea din 24!), că panaramele alea de săniuţişti au fost victimele juriului (care s-a speriat că erau să-şi rupă gîtul şi le-au interzis participarea) etc. Rămînem, cum s-ar zice, specialişti în curling, scris eventual din două cuvinte.

 

 

Fiţi sociabili!