Spaţiul (in)cultural

Eric ClaptonÎn urmă cu vreo două săptămîni, înainte de a-mi începe ora la o clasa a XI-a, eleva din prima bancă asculta muzică la un telefon, chestie obişnuită printre elevii noştri. Neobişnuit era ceea ce am auzit: „The Sound of Silence”, versiunea originală, cu Simon & Garfunkel. Am întrebat-o cum a ajuns să asculte aşa ceva, ştiut fiind faptul că adolescenţii noştri oscilează între băştinaşi precum Andra (cei fără pretenţii) şi Negură Bunget (ăia care se dau rockeri) sau între Shakira şi Placebo, maximum Linkin Park, din lumea largă. Chestii care, oricît mă străduiesc, pe mine nu mă ating. Cu atît mai surprinzătoare, aşadar, opţiunea elevei. Dialogul care a urmat a fost pe deplin edificator. Am aflat astfel că piesa respectivă îi fusese recomandată de un prieten, care la rîndul lui auzise de ea de la părinţi. Prilej cu care fata m-a întrebat de ce la radiourile din ţară nu se transmite şi astfel de muzică. Ar fi însemnat să renunţ la ora de curs pentru a-i da explicaţii măcar parţiale. În loc de astea, i-am sugerat să mai asculte şi „Bridge Over Troubled Water” şi „El Condor Pasa”, dacă tot a făcut o pasiune pentru Simon & Garfunkel. Cît priveşte absenţa generală a muzicii de pe posturile româneşti de radio, nu-mi ajunge tot Jupânu’ pentru a explica fenomenul. Pe fond, e vorba de hăhăială generalizată, în pauzele dintre hăhăielile realizatorilor nepotrivindu-se Beatles sau Led Zeppelin. Asta, pentru a nu mai vorbi de faptul că producătorii muzicali sînt aidoma vorbitorilor-hăhăiaci, nivelul lor de pricepere într-ale muzicii fiind adesea zero. De aici, explicaţia cretină că „asta se cere”. Nimic mai fals. Omul nu cere, ci ascultă. Iar orice om cu un pic de creier şi un pic de suflet nu poate să aleagă între Justin Bieber şi Eric Clapton altceva decît Clapton. Cu condiţia ca Clapton să fie şi el difuzat. Problema e, aşadar, nu la ascultător, ci la realizator. Adică unui tîmpit care crede că toata lumea e alcătuită din tîmpiţi ca el nu poţi să-i ceri să traverseze spaţiul (in)cultural în care a trăit toată viaţa, fiindcă moare pînă pe partea cealaltă de drum. Nu-i vorba, deci, de ce se cere, ci doar de ce se dă.

 

 

Fiţi sociabili!