Sophia-Cristina LAURIC, artist plastic: ”Singura constantă a vieţii mele este pasiunea pentru pictură”

Sophia-Cristina LAURIC„<Pasiunile devin foarte mari din începuturi foarte mici> sau ne naştem cu o aşa-zisă pasiune. Consider că Dumnezeu m-a iubit într-un mod special înzestrîndu-mă cu daruri ce mă deosebesc de ceilalţi. Nu mă consider un artist plastic, nici măcar un artist. Sînt un OM, apoi sînt femeie şi în cele din urmă am suflet de artist…”, spune Sophia Cristina Lauric. ”Fiecare artist care ţine în mînă o bucată de cărbune şi o pensulă, voit sau nu, participă la disputa aflării adevărului, care este într-o continuă mişcare, cu fiecare pînză şi desen al său, în răstimpul de meditaţie şi incertitudini al existenţei sale de pictor. Dacă incertitudinea împiedică fixarea prejudecăţilor păstrînd libertatea de gîndire, căutarea unei certitudini spirituale este însuşi rostul artei. Sublimul, certitudine relevată pe plan estetic, se naşte astfel din îndoială şi nelinişte. Acceptînd sau nu realitatea limbajului în artă, sîntem nevoiţi să admitem conceptual, în faţa structurii evident gramaticale a ştiinţei moderne a paletei, că imaginea picturală de şevalet pare să aibă unele reguli şi legi stricte scrise sau nescrise moştenite din generaţie în generaţie de marii maeştrii. Pornind de la paginaţie, construcţie şi valoraţie, ajungînd la produsul finit, la imaginea artistică, este un lung şi anevoios drum parcurs cu stricteţe pentru reuşita finală. Chiar dacă pare a fi o joacă a sufletului, fiecare artist ştie să-şi folosească raţiunea pentru definirea şi finalizarea imaginii picturale”, arată ea. ”Culoarea, ca şi condiment esenţial în reţeta artistică, dă gustul creaţiei, dar picanteriile şi micile trucuri vin din fiecare element în parte. Artistul trebuie să respecte anumite principii pentru a putea desăvîrşi opera sa. Toţi artiştii, inclusiv marii maeştrii, au imitat şi s-au inspirat din natură, aceasta este sursa de inspiraţie şi factorul generator de idei în arta plastică. Principiile naturii sînt principiile picturii – ceea ce a creat Dumnezeu este doar sursă de inspiraţie pentru om, acesta creînd şi inventînd ceea ce a fost creat şi inventat deja. Fasciculul luminos, lumina, armonia culorilor, proporţia şi izul de poveste dintr-o pictură provin din simpla inspiraţie a creaţiei divine. Creativitatea, ca element esenţial în realizarea unei opere de artă, se găseşte la limita dintre informaţie şi imaginar. Pictura digitală are ca suport PC-ul în loc de şevalet, însă creaţia şi imaginaţia nu trebuie să lipsească – problema este că fiecare artist clasic sau digital investeşte trăire sufletească, emoţii şi imaginaţie – lucruri care îl delimitează de omul obişnuit. În prezent există numeroase genuri de creaţie artistică pe calculator: grafica şi pictura digitală, manipularea digitală a fotografiilor şi trucajul fotografic, tehnicile mixte de fotografie, intervenţie picturală şi desen, imaginea fractală şi alte cîteva genuri secundare. În concluzie, putem spune că arta digitală mai cu seamă imaginea picturală digitală îmbină armonios partea de hard şi de soft a resurselor IT. Dacă la începuturile artei şevaletul constituia suportul tradiţional şi practic cel mai important, astăzi PC-ul reprezintă suportul modern de a realiza arta digitală, ce-i drept mult prea perisabilă şi lipsită de afectivitate, dar mai uşor accesibilă şi mai complex de realizat din punct de vedere al tehnicii de lucru”, mai spune Sophia Cristina Lauric. Putem interpreta diferit arta digitală vizavi de pictura de şevalet, părerile sînt împărţite şi uneori chiar subiectiviste, iar Cristina consideră că cel mai important lucru este ca fiecare artist, indiferent de tehnica pe care o abordează, să fie original, creativ şi mai cu seamă să pună trăirea lui sufletească în opera de artă. ”Amplul proces de creaţie provoacă artistului o grea suferinţă şi o încercare a propriului sine. Arta este un drum fără sfîrşit. Conştientizarea şi asumarea acestei alegeri defineşte însăşi călătoria iniţiatică din acest domeniu al spiritualităţii umane”, mai aflu de la ea. ”Singura constantă a vieţii mele este pasiunea pentru pictură” , a mai declarat artista. ”Fac Domine, ut ea, quae mente comprehendam in meo corde resonant – Fă, Doamne, ca acele lucruri la care ajung cu mintea să aibă ecou în inima mea” – Anselm de Canterbury, este dictonul care-i ghidează viața. Sophia-Cristina LAURIC s-a născut, pe 31 martie 1982, la Rădăuţi şi a crescut în satul Calafindeşti, în mijlocul Bucovinei. În perioada 1996-2000 urmează cursurile Liceului Teoretic „Ştefan cel Mare” din Suceava, apoi Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică, din Cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava – promoţia de absolvire 2005. Se specializează, între timp, în domeniul artelor plastice, urmînd secţia de pictură, clasa prof. Dumitru RUSU, Şcoala de Arte şi Meserii „Ion Irimescu” Suceava şi absolvind Masteratul de Arte Vizuale, Design şi Imagine Publicitară Asistate de Calculator din cadrul Facultăţii de Inginerie Electrică şi Ştiinţa Calculatoarelor, USV, în anul 2007. Este doctor în Domeniul Arte Plastice şi Decorative, Subdomeniul Arte Vizuale din cadrul Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi, avînd ca temă de cercetare ştiinţifică „Timp şi spaţiu în pictură: percepţia psiho-senzorială a imaginii artistice”, din anul 2011. Şi-a început activitatea expoziţională în anul 2002, fiind prezentă în mai mult de 50 de expuneri în ţară şi străinătate, unde a obţinut mai multe premii în cadrul concursurilor organizate la secţiunile pictură, grafică şi artă decorativă.

 

 

Fiţi sociabili!