Sindromul naţional

Te-ai simţit vreodată un impostor? 70% din oameni au simţit asta în decursul vieţii. Un sindrom, descoperit pentru prima dată acum aproape 40 de ani, este din ce în ce mai răspîndit nu doar în lumea vedetelor, ci şi în rîndul oamenilor obişnuiţi. Numele ştiinţific conferit de psihologic este Sindromul „Impostorului”, iar studiile arată că şapte din 10 persoane au simţit în decursul vieţii că nu aparţin cu adevărat unei situaţii sau poziţii sociale şi le este teamă ca alte persoane să nu descopere „cine sînt cu adevărat”. Sentimentul este adesea resimţit de persoanele publice, deoarece acestea au parte de cea mai multă atenţie din partea fanilor, iar aceasta le declanşează o emoţie puternică, care la un moment dat se va transforma în nesiguranţă şi teama ca altcineva să nu afle de această slăbiciune.

Premierul Cioloş a declarat în timpul unei vizite în Germania că a discutat cu reprezentanţii BMW despre perspectiva ca această companie să fie mai prezentă în România, în special în domeniul modelelor electrice, precizînd că un grup de specialişti IT ai companiei urmează să vină în ţară.

Judeţul Suceava a fost vizitat în luna august 2016 de un număr record de turişti, comparativ cu numărul acestora din aceeaşi lună din anii trecuţi. Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, a prezentat un bilanţ al primei luni din programul „Hai în Bucovina”, care a inclus evenimente precum redeschiderea Muzeului de Istorie din Suceava, deschiderea expoziţiei permanente de la Cetatea de Scaun, dar şi proiectul „Luna Diasporei”. Gheorghe Flutur a precizat că la o primă evaluare, luna august a fost una „bună” din punctul de vedere al numărului de turişti care au vizitat judeţul.

România a intrat, oficial, în rîndul membrilor CERN (Organizaţia Europeană pentru Cercetări Nucleare), cel mai mare centru de cercetare din lume în domeniul fizicii particulelor. Ceremonia de aderare a României la CERN a avut loc luni, România fiind reprezentată de preşedintele Klaus Iohannis, ministrul Educaţiei, Mircea Dumitru, foşti miniştri, cercetători, elevi olimpici. În discursul său, Klaus Iohannis a nominalizat Universitatea „Ștefan cel Mare” alături de alte patru universităţi din ţară pentru contribuţia adusă la aderarea României la Organizaţia Europeană pentru Cercetări Nucleare.

 

Scena 1

(Crîşmarul îşi ridică ochii de pe revistă şi-l vede pe Costică sorbind dintr-o halbă.)

Crîşmarul: Tu crezi că ştii cine eşti? Ştii cum te cheamă şi cîţi ani ai?

Costică: Stai aşa, că m-ai luat repede. Va să zică cum?

Crîşmarul: Repet: tu crezi că ştii cine eşti?

Costică: Da de ce mă întrebi? Ştii tu mai bine ca mine?

Crîşmarul: Te întreb în baza la o cercetare.

Costică: Da ce, eşti procuror?

Crîşmarul: Nu-s procuror. Cum să fiu?

Costică: Şi-atuncea în baza la ce mă întrebi?

Crîşmarul: În baza la o cercetare descoperită recent.

Costică: De cercetătorii britanici? Hai sictir cu cercetătorii britanici!

Crîşmarul: Asta-i, că de data asta nu-s cercetătorii britanici.

Costică: Da care? Americani?

Crîşmarul: Ai să-ngheţi în pantaloni dacă-ţi spun!

Costică: Hai că mă ţin de toarta la halbă. Stai aşa, să trag şi aer în piept.

Crîşmarul: Cercetătorii români!

Costică: De unde cercetători? Nu-s plecaţi în deasporă?

Crîşmarul: Unii da, alţii nu. Ce mai contează acuma? Descoperirea contează!

Costică: Contează dacă o venit cercetătorii în Bucovina. Dacă n-o venit, nu contează. Tu asta să-mi spui: o venit?

Crîşmarul: Faţă de anul trecut, o venit dublu.

Costică: I-ai văzut tu?

Crîşmarul: Unde să-i văd?

Costică: Prin sat, pe la discotecă, pe la căminu cultural sau pe la bodegă.

Crîşmarul: Care bodegă?

Costică: La bodegă la noi.

Crîşmarul: Asta-i crîşmă la noi, nu-i bodegă. Şi la crîşmă cercetătorii n-are ce căuta.

Costică: De ce să n-aibă ce căuta?

Crîşmarul: Că-şi pierde respectul se sine şi intră-n sindrom.

Costică: Care sindrom?

Crîşmarul: Sindromu impostorului comunal.

Costică: Unde-ai văzut tu sindrom comunal, dacă la noi nici măcar nu s-o tras fonduri europene?

Crîşmarul: Sindromu ăsta-l faci din nimica, nu-ţi trebuie fonduri europene.

Costică: Şi şpaga de unde o iei? Hai că mă tromboneşti!

Crîşmarul: N-ai înţeles. Hai înapoi la oile noastre.

Costică: La oi du-te tu, că eu de-abia m-am întors.

Crîşmarul: Hai înapoi la cercetare. Va să zică tu crezi că ştii cine eşti?

Costică: Cum să nu ştiu? Costică mă cheamă. Vrei să scot buletinu?

Crîşmarul: Nu aşa. Cînd eşti tu cu tine, mai ştii cine eşti?

Costică: Cum adica să fiu eu cu mine? Mă crezi onanist?

Crîşmarul: Nu aşa, bre! Cîteodată nu ţi-i ruşine cu tine?

Costică: De ce să-mi fie ruşine, dacă o fac cu ochii închişi?

Crîşmarul: Că poate nu eşti cine eşti şi ţi-i frică să nu te faci de căcat.

Costică: La cine-ai mai văzut treaba asta?

Crîşmarul: N-am văzut-o, da cică se manifestă la şapte din 10 persoane.

Costică: Noi cîţi consilieri comunali avem la primărie acuma?

Crîşmarul: Zece, din care şapte-s de dreapta, va să zică are majoritate.

Costică: Va să zică şapte-s impostori onanişti şi restu-s de stînga?

Crîşmarul: N-am zis că-s impostori-impostori. Are sindrom.

Costică: Şi Ponta care-i de stînga n-are sindrom? Dragnea n-are sindrom?

Crîşmarul: Poate că are, da ei încă nu ştie precis.

Costică: Ce nu ştie precis?

Crîşmarul: Dacă alte persoane o descoperit cine-s ei cu adevărat.

Costică: Alte persoane n-o fi descoperit, da o descoperit DNA.

Crîşmarul: Păi ăsta-i sindromu. Ca cum ai fi beat.

Costică: Cum aşa?

Crîşmarul: Ca cînd toată lumea-ţi spune că tu eşti beat şi tu nu recunoşti. Numai DNA recunoaşte.

Costică: Stai, că nu-i chiar aşa, că dimineaţa tot se trezeşte.

Crîşmarul: Şi crezi că li se face ruşine?

Costică: Dacă s-o îmbătat cum se cade, n-are cum să le fie ruşine, că nu-şi aminteşte.

Crîşmarul: Şi cînd stau ei cu ei în intimitate, crezi că nu-i apucă sindromu?

Costică: Care sindrom?

Crîşmarul: Eu mi-am răcit gura de pomană? Sindromu impostorului naţional.

Costică: Eu cred că-i apucă altfel de sindrom.

Crîşmarul: Ce fel de sindrom vrei să spui?

Costică: Sindromu guvernamental. Nu se visează ei în locu lu Cioloş, după alegeri?

 

Scena 2

 

(Ionică dă buzna, agitat,  fără să dea bineţe.)

Costică: Unde te uiţi de-ţi fug ochii ca popa la buzunare?

Ionică: N-ai văzut intrînd un neuron pe fereastră?

Costică: Fereastra-i închisă. Pe unde să intre?

Ionică: Pe fereastră.

Costică: Prin sticlă?

Ionică: Tu nu cunoşti neuronu. Trece prin sticlă ca-n brînză.

Costică: De unde ştii tu? L-ai văzut?

Ionică: Nu l-am văzut, că zboară mai ceva ca viteza luminii.

Costică: Şi-atuncea de unde ştii că există?

Ionică: Din teoria relativităţii şi din alte teorii care este.

Costică: El ştie că există, la viteza asta care o bagă?

Ionică: Treaba lui dacă ştie sau nu.

Costică: Poate-i bolnav de sindromu impostorului universal.

Ionică: Nu-i bolnav, că murea pînă-acuma de cînd o fugit.

Costică: De unde-o fugit?

Ionică: Din cap de la Iohannis de la Geneva.

Costică: Şi tu de-acolo îl fugăreşti?

Ionică: Ce să fac? Iohannis nici nu şi-o dat seama.

Costică: De ce zici aşa?

Ionică: Că se crede în continuare preşedinte.

Costică: Nu l-ai întrebat dacă nu cumva suferă de sindrom?

Ionică: Care sindrom?

Costică: Ţi-am mai spus. Vrei iarăşi să mă repet? Sindromu impostorului naţional.

Ionică: La el nu există sindroame, că l-am văzut. Se ţine zdravăn pe picioare. Nu-l urneşti cu nimica.

Costică: Şi neuronu cum de-o fugit din cap de la el?

Ionică: Habar n-am. Ori nu cunoştea limba de la Geneva, ori l-o enervat careva, ori s-o luat după nişte atomi de pe-acolo.

Costică: Atomii pe-acolo umbla brambura?

Ionică: Cum să nu umble? Ştii ce făcea cercetătorii de-acolo cu ei?

Costică: Îi făcea de ruşine sau ce?

Ionică: Îi băga într-o vîrtelniţă şi-i învîrtea pînă ameţea, pe urmă le dădea drumu să zboare.

Costică: Şi tu ce-ai căutat la Geneva?

Ionică: Am fost delegat de la Universitatea Ştefan cel Mare care-o inventat vîrtelniţa asta.

Costică: De ce nu s-o dus un cercetător de la universitate?

Ionică: Era cît pe ce, da-n ultima clipă s-o răzgîndit.

Costică: N-o avut bani de tren sau de ce?

Ionică: O rămas să cerceteze cum poate încetini atomii, că la Geneva nu s-o descoperit treaba asta.

Costică: Şi la Suceava cum poate descoperi treaba asta?

Ionică: Stă pe centură şi se uită la tiruri cum încetineşte în semn de protest.

Costică: Eu cred că alta-i treaba de fapt.

Ionică: Care-i treaba?

Costică: S-o fi prins că are sindrom.

Ionică: Ce fel de sindrom?

Costică: Sindrom de care zice crîşmaru. Mai ştii? Sindrom de impostor universitar.

Ionică: Fii serios! Eu de ce n-am avut? Şi mie mi-o vîjîit milioane de atomi pe la urechi!

Costică: Fiindcă tu încă nu ştii cine eşti!

Ionică: Cum să nu ştiu? Sînt român şi-s mîndru de asta. Şi Iohannis la fel!

Costică: Poate că alţii vă vede altfel şi într-o zi o să vă fie ruşine.

Ionică: De ce să ne fie ruşine?

Costică: Că uite, vă fuge şi neuronii din cap. Ca să nu mai zic de atomii elveţieni de sub nas.

Ionică: Atomii elveţieni o fugit de ruşine, cînd am arborat noi drapelul nostru tricolor pe catarg.

Costică: Şi neuronu lu Iohannis de ce-o zbughit-o din cap de la el?

Ionică: S-o fi dus să se pişe-n pădure.

Costică: Tocmai în Bucovina?

Ionică: S-o fi luat după convoaiele de turişti, că altă explicaţie nu există.

 

Epilog

 

(Crîşmarul intră val-vîrtej, cu mîinile-n cap.)

Crîşmarul: Voi chiar n-aţi auzit claxoanele de la poartă?

Ionică: N-am auzit, că vorbeam. Cine tot claxonează?

Crîşmarul: S-o oprit Cioloş în pană. Nu mai are curent la bemveu.

Ionică: Ce caută Cioloş la noi?

Crîşmarul: Are doi investitori bavarezi pe bancheta din spate.

Ionică: Şi bavarezii ce caută pe la noi?

Crîşmarul: O venit să investească nişte aitiuri pe-aici.

Ionică: Ce-s astea aitiuri?

Crîşmarul: Eu de unde să ştiu?

Ionică: Pe Cioloş nu l-ai întrebat?

Crîşmarul: Ba l-am întrebat, da nu ştie nici el.

Ionică: Fă-le vînt, că cine ştie ce otrăvuri ne bagă ăştia în sat.

Crîşmarul: N-auzi că nu poate pleca, că n-are curent la bemveu?

Ionică: Şi-atuncea cum claxonează?

Crîşmarul: Are claxon pe benzină.

Fiţi sociabili!