Simonica…da’ şi tat-su’!

Nu pot să spun că îmi face vreo plăcere să includ în rubrica asta şi alte personaje decît cele din fotbal, şi cu atît mai puţin femei. Cu toate astea, din cînd în cînd, îşi mai face loc şi cîte o doamnă sau domnişoară, în această săptămînă locul fiindu-i rezervat domnişoarei Simona Halep, cea a cărei dramatică involuţie în joc şi performanţe este încă mascată de locul II în clasamentul mondial, pe care o conjunctură favorabilă continuă să-l ţină parcă rezervat. Sigur că fanii ei şi ai manelelor pe care domnişoara sînt absolut convins că le apreciază (cel puţin în momentele în care guristul ei preferat, Marcel Pavel, îşi ia cîte o pauză de şpriţ sau/şi de recoltat bancnotele lipite pe frunte) m-ar putea înjura, acuzîndu-mă măcar de lipsă de patriotism, dacă nu chiar de trădare de neam şi de ţară. Numai că la o analiză cît de cît obiectivă, oricine poate să constate că prăbuşirea din jocul Simonei are cauze cît se poate de vizibile, de care se face vinovată în primul rînd domnişoara în cauză. Totul a început după cîştigarea turneului de la Bucureşti, cînd Simona Halep, în locul unei vacanţe cinstite şi pe deplin meritate, s-a lăsat tîrîtă în tot soiul de chermeze, de chiolhanuri, de inaugurări şi de paranghelii, de parcă se apropia sfîrşitul lumii, sau măcar al carierei, şi n-ar mai fi apucat să le facă pe toate în plină glorie. În toate momentele astea penal-festive, de lîngă ea era nelipsit tat-su’, Nea Stere, machidon de-ai noştri, care pare să-i fi recomandat fiică-si drept model (ca să rămînem tot printre machidoni/aromâni, cum îşi zic ei înşişi, nu dicţionarele) nu pe Gică Hagi, ci pe exemplarul cel mai nereuşit din banda Becali, numitul Ioan/Giovanni, că ăsta era cu chiolhanurile. Sînt vreo 4 luni de cînd Simona se face de rîs pe unde joacă, şi teamă mi-e că va continua. Condiţia salvării ar fi să se debaraseze de toţi cei din jur: actualul antrenor, prieteni, Ruzici, Marcel Pavel, tat-su’. Mai ales tat-su’.

 

Fiţi sociabili!