Simon&Garfunkel (VI)

Simon&GarfunkelApare şi fireasca încununare: la Gala premiilor Grammy din martie 1969, „Mrs. Robinson” este încununată ca „Discul Anului”, Paul Simon mai primind şi Grammy-ul pentru cea mai bună coloană sonoră a unui film („The Graduate”). Conform tradiţiei deja instaurate, succesul le aduce celor doi… o nouă despărţire! Totul porneşte de la faptul că Mike Nichols, regizorul lui „The Graduate”, făcuse o veritabilă obsesie pentru muzica lui Simon&Garfunkel, astfel că atunci cînd demarează filmările la noul său film, o adaptare cinematografică a romanului „Catch-22”, le rezervă celor doi cîte un rol. Garfunkel acceptă rolul, în timp ce Simon se supără că filmările nu fac altceva decît să le întîrzie apariţia noului album. Consecinţa e că personajul care urma să fie interpretat de Paul Simon… dispare din scenariu! În a doua jumătate a anului, cei doi pornesc totuşi într-un turneu care se dovedeşte o nouă sursă de conflict, părerile lor fiind contradictorii faţă de războiul din Vietnam, totul degenerînd într-o ceartă „live” în timpul unei emisiuni TV. Tot tensionată a fost şi producerea ultimului album oficial al duetului Simon&Garfunkel, intitulat „Bridge over Troubled Water”, o veritabilă capodoperă. Conflictul, ca mai mereu, s-a declanşat pe considerente muzicale, în sensul că proiectul să cuprindă 12 piese. Cei doi nu s-au putut înţelege asupra piesei… a 12-a! Adică lui Garfunkel îi suna bine o „Corală” clasică, de Bach, pe care evident că Simon n-o agrea, în timp ce Garfunkel a refuzat să participe la înregistrarea unei piese de-a lui Simon intitulată „Cuba Si, Nixon No!”. Bănuiţi cum s-a finalizat conflictul ăsta demn de orice ospiciu? Vă spun eu, dacă nu v-a căzut cumva în mînă albumul (repet: o capodoperă) „Bridge over Troubled Water”: a ieşit cu doar 11 piese!

 

Fiţi sociabili!