Simon&Garfunkel (IV)

Simon&GarfunkelVăzîndu-se ajuns pe locul I în clasamente, cam fără să aibă habar de ce, şi cumva împotriva voinţei sale, Paul Simon îşi întrerupe turneul european şi nu se opreşte pînă la New York, unde duetul se reîntregeşte spre a înregistra piese noi, dar şi a reînregistra cu noi aranjamente orchestrale după reţeta de succes a lui Wilson aplicată pe „The Sound of Silence”. Apare astfel, în ianuarie 1966, albumul „Sounds of Silence”, din care se distinge splendida „I Am a Rock”, editată şi pe disc single, care în vara aceluiaşi an va ajunge pînă pe locul III în clasamentul Billboard. Culmea e că „I Am a Rock” a fost „decupată” tocmai din albumul „The Paul Simon Songbook”, cel de care autorul se dezisese total, ba şi cu scandal! Şi pentru că vînzarea mergea strună, cei doi cad de acord că ar trebui reeditat şi albumul mai vechi, „Wednesday Morning 3 A.M.”. Zis şi făcut, ceea ce duce la urcarea acestuia pînă pe locul 30… în timp ce „Sounds of Silence” ocupa poziţia 21! Paul şi Art nu stau pe gînduri şi scot discuri pe bandă rulantă: single-urile „Scarborough Fair” şi „Homeward Bound” (urcat pînă pe locul V) şi, mai spre toamnă, în octombrie 1966, un nou album, „Parsley, Sage, Rosemary and Thyme”. Ca de obicei, urmează un nou scandal: casa de discuri Pickwick Records scoate în 1967 un album intitulat „The Hit Sounds of Simon&Garfunkel”, cuprinzînd înregistrări de studio din anii ’50 şi începutul anilor ’60, din vremea cînd cei doi se numeau „Tom&Jerry”! Evident, urmează acţiunea în instanţă, procesul (pe care evident că îl cîştigă) şi retragerea de pe piaţă a albumului, pe care casa de discuri îl prezentase drept unul nou, cu înregistrări din 1967!

 

 

Fiţi sociabili!