Simona, panglicile, cotletele, Marcel

Indiscutabil, Simona Halep a reuşit să ajungă prin muncă şi numai prin muncă la nişte performanţe pe care nici ea, nici noi, nu le-am fi putut visa măcar cu foarte puţin timp în urmă. Nici măcar una din celelalte jucătoare ale noastre care contează, cît de cît, în lumea tenisului nu suferă comparaţie cu Halep în privinţa saltului, absolut fabulos, în clasamentul mondial. Speranţe ne-au mai dat, cînd şi cînd, ba Niculescu, ba Begu ori Cîrstea. Din nefericire pentru ea, Sorana Cîrstea are ba căderi de cîte un an, ba reveniri de cîteva săptămîni, deşi la capitolul talent stă infinit mai bine decît Halep. Această inconstanţă neverosimilă mă face să cred că ea e foarte mulţumită că a ajuns undeva între locurile 20-30 şi că nu are capacitatea şi nici dorinţa de a progresa. Revenind la Halep, ea are în mod evident dorinţa, chiar voinţa de a progresa. În clasament, zic, fiindcă în privinţa jocului în sine, nu se vede absolut nici o îmbunătăţire: primul serviciu este catastrofal din orice unghi l-am privi. Serveşte foarte slab, foarte prost (cel mai adesea întîmplător) plasat, iar aşa zisele mingi „scurte” la ea par mai degrabă loburi. În plus, dacă apucă să nu-i intre primele 2-3 mingi din „drive”/„forehand”, nici că-i mai intră pînă la sfîrşit. O singură lovitură o are excepţională: backhand-ul în lung de linie… dar la asta parcă tot Sharapova-i mai bună! Peste toate, fericită de locul III (iar de săptămîna viitoare pe II, dar nu din „vina” ei!), Simona şi-a luat o pauză în care a jucat tenis cu copii, cu bătrîni, cu toată ţara, a inaugurat baze sportive, a tăiat panglici, a mîncat cotlete şi l-a ascultat live pe favoritul ei, unu’ Marcel Pavel, aflat şi el pe un onorabil loc 11.389.214 în clasamentul mondial al cîntăreţilor. Dacă la 22 de ani asculţi în extaz un Marcel Pavel, nu poţi spera vreodată la locul I.

 

 

Fiţi sociabili!