Şi ce dacă fură şi ei?

Iar s-au îndesit arbitrajele penale, atît la noi, cît şi pe întreaga planetă fotbalistică. Am scris despre cele mai înspăimîntătoare dintre ele atît în Jupânu’ cît şi în Monitorul, remarcînd că boala îi atinge pe toţi, inclusiv pe arbitrii consideraţi cei mai buni, aşa cum e cazul cu brigada românească pe care am văzut-o şi la Europene, şi în preliminariile Mondialului, şi în cupele europene, şi din care face parte şi prietenul meu Sebi Gheorghe. Care, slavă Domnului, nu a contribuit cu nimic la gafele/hoţiile „şefului”, care a luat cam de capul lui toate deciziile alea penale, inclusiv penalty-uri acordate sau neacordate, de la caz la caz, dar aproape totdeauna în duşmănia realităţii din teren. Ei bine, tocmai cînd credeam că s-au epuizat toate variantele posibile de tîlhărie, am fost martor la una groasă rău, produsă tocmai în competiţia supremă a cluburilor, ba încă şi într-un meci în care jucau două din cluburile ce vor figura veşnic într-un top 5 mondial: Real şi Bayern. Domnul cu fluier de gît, ajutat de tuşieri să pară şi mai cretin decît este în realitate, a reuşit uluitoarea performanţă de a acorda două goluri perfect frauduloase aceleiaşi echipe, Real Madrid, prilej cu care nemţii au devenit şi ei niţel latini, înjurînd într-un mare fel în zilele următoare meciului pe toate canalele disponibile. Dacă ar fi să găsesc şi o explicaţie logică, aceea ar fi că ambele faze s-au derulat într-o viteză uluitoare, arbitrii fiind clar depăşiţi. Şi-atunci de ce dracu’ nu se trece la aparatura electronică? De ce avem doar hawkeye-ul ăla la linia porţii numai în cîteva ţări, unde nu depăşeşte faza de experiment? De ce nu se face repriza de 50 de minute, din care 5 să fie afectate reluărilor? Pînă cînd FIFA şi UEFA vor pricepe că sîntem în Mileniul IIII, vom continua să ne minunăm de arbitri hoţi, proşti sau doar lenţi. Iar cît timp arbitrajele vor favoriza Real-ul meu, chiar n-am nimic împotriva lor!

Fiţi sociabili!