Selecţia de panarame

Parcă mai devreme decît în alţi ani a început selecţia naţională pentru ceea ce o să aibă loc tocmai în mai, adică peste aproape juma’ de an: panarama de festival numit Eurovision, a cărui menire iniţială, aceea de a lansa hit-uri cu impact continental sau/şi mondial, a fost de multă vreme deturnată. Dacă altădată se produceau piese devenite evergreen-uri (adică nemuritoare) precum „Delilah”, „Waterloo” ori „Congratulations”, pe care orice om suficient de bătrîn şi cu simţurile nealterate le ţine minte şi acum, la vreo jumătate de secol după lansare, în ultima vreme (iar asta înseamnă deja vreo două decenii) muzica în sine pare să fi devenit un fel de balast de care toţi participanţii parcă se străduiesc să scape. Vă provoc la un test: poate vreunul dintre dumneavoastră nu să fredoneze vreo piesă din cele care au cîştigat trofeul după anul 2000, dar măcar să-şi amintească titlul ei? Sau cine a cîntat-o? Iar ca întrebare-bonus: ce s-a mai auzit de cîştigătorul din acel an? Din oricare din aceşti ani? Ideea e că nici n-are cum să se mai promoveze muzica de calitate, din moment ce haitele de ex-sovietici sau de ex-iugoslavi îşi trag într-o veselie voturi în circuit închis, la fel procedînd şi banda nordicilor… De aceea, simpla prezenţă la Eurovision este de ajuns pentru veleitarii tot anti/non-muzicali şi de pe la noi, cu nimic mai breji decît ceilalţi farsori trimişi de pe tot continentul. Ceea ce nu înţeleg este de ce pentru această deturnare de fonduri e nevoie ca în acest an TVR să organizeze cinci chestii poreclite complet ilogic „semifinale” (aţi uitat, bă, sau n-aţi ştiut niciodată ce-nseamnă „semi”? Înseamnă jumătate, iar o chestie formată din… cinci jumătăţi e doar dovadă de analfabetism.), cînd panarama care ne va reprezenta putea fi desemnată mai ieftin. Că ieftină va fi şi prezenţa românească acolo. Apropo: înţeleg că Ouatu e acum prezentator. Interpret a fost. Membru în juriu a fost. E ceva ce n-a fost?

Fiţi sociabili!