Se poate şi mai rău

Domnul Becali a avut un sezon bun. Mare parte din investiţiile domniei sale au produs ceea ce în economia politică se numeşte plusvaloare, aducîndu-i, chiar dacă indirect, prin clasarea pe loc fruntaş în grupa de Europa League şi pătrunderea în etapele de primăvară, bani, dar şi ceva imagine, ceea ce pentru un club nou înfiinţat (ha, ha, ha!) contează destul. Întocmai ca la bursă, şi valoarea salariaţilor domniei sale a oscilat, urmînd ca abia acuşi, în perioada de odihnă/transferări, să constatăm cam pe unde s-a stabilizat. În general, tocmai datorită performanţelor, este de presupus că marea majoritate a acestora a urcat binişor faţă de data debutului în Europa League, cu o excepţie: numitul Denis Alibec, a cărui carieră părea cu puţin timp în urmă că va avea o traiectorie spectaculoasă. Dacă vă reamintiţi, cam prin septembrie-octombrie era ca şi transferat, deci vîndut, în Anglia. Nu la o echipă de top, dar pe un preţ absolut rezonabil, de vreo 10 milioane de lire sterline. Sau euro, că-i tot cam pe acolo. Bizar, dintr-o dată, Denis a început să uite fotbalul. Gol n-a mai înscris tot cam de pe atunci, iar în teren pare paraşutat dintr-o altă galaxie. Privindu-l, ţi se face milă. De transfer nu mai pomeneşte nimeni. De bani, nici atît. Salvarea i-ar putea veni de la cel care l-a revigorat şi prima oară: Marius Şumudică. Numai că, atenţie mare: dacă tot n-a fost să fie Anglia, merge şi Turcia, numai că drumul pînă acolo trece prin Bulgaria. Iar acolo se află celebra echipă Ludogoreţ. Abia acolo ar fi rău, nu-i aşa?

 

 

Fiţi sociabili!