Se pierde şi ăsta?

Cazul Marica a depăşit deja cam de multişor stadiul de patetic şi cu fiecare zi care trece se apropie de nivelul patologicului. Hai să ne reamintim cîteva repere de pe traiectoria acestui născut mare talent şi care mai are foarte puţin pînă să moară speranţă, conform adîncii ziceri din jargonul fotbalistic: a plecat la Şahtior la o vîrstă fragedă, cu mari perspective de a sparge cîndva recordul de vînzare din fotbalul românesc. Avea tot ce-i trebuia (viteză, dribling, şut, fizic) pentru asta, başca mîna ocrotitoare, părintească, pusă de „Nea Mircea” pe creştetul lui. La Şahtior chiar juca fotbal, de unde şi repetatele convocări la Naţională (unde chiar a înscris cîteva goluri, nu senzaţionale, dar importante), precum şi monitorizarea lui de niscaiva cluburi importante din Europa. A decis, pe la vreo 22 de ani, să-l lase pe „Nea Mircea” cam cu curu-n baltă, deşi acesta îl rugase frumos (şi argumentat) să mai aibă niţică răbdare. În acest caz, dar şi în multe altele ghidonate de Lucescu, răbdare însemna creşterea astronomică a preţului jucătorului, precum şi a salariului pe care urma a-l încasa la noua echipă. Poate şi fiindcă la 22 de ani, cît avea atunci, e greu să discuţi despre răbdare cînd e vorba să te afirmi în lumea bună a sportului, Marica a tăiat-o către Germania. Fix cinci ani i-au trebuit pînă să rămînă complet pe dinafară, adică fără echipă. Varianta elegantă, soft, a statutului său actual este „jucător liber de contract”. Iar cea hard, de fapt cea corectă, este „şomer”. Al nimănui. Un fotbalist gonit mai întîi de la Stuttgart, acum şi de la Schalke, ambele echipe constatînd că salariul său, de 1.700.000 de euro pe an, este perfect nejustificat, în condiţiile în care el a jucat (mai ales din postura de rezervă) în cîte 7-8 meciuri pe sezon, înscriind cîte 2-3 goluri. Ultima lui ispravă: după ce a refuzat cică pe Arsenal care îi oferea doar (!!!) 1.600.000 s-a luat la trîntă prin Bucureşti cu niscai paparazzi, cărora le-a distrus nu doar fălcile, ci şi aparatul foto. În loc s-o ia pe urmele unui Răducioiu ori Mutu, Marica pare s-o ia tot mai des pe cele ale lui Mitea. Se pierde şi el, oare ?

 

 

Fiţi sociabili!