Scriitorul, minciuna şi procuratura

Scriitorul a stat cu minciuna la masă. După care, cu lecţia bine învăţată, s-a ridicat şi a mers în Parlamentul European, unde românii s-au certat cu românii pe chestiuni legate de statul de drept, făcînd România de rîs. Încă o dată. La un moment dat, Gabriel Liiceanu a spus în faţa parlamentarilor europeni că liderul PSD, Liviu Dragnea, ar fi declarat la un post de televiziune: „Trebuie să ne concentrăm pe demiterea procurorului şef al DNA, pe demiterea doamnei Kovesi”. O minciună groasă cam cît un raft de cărţi tipărite de „Humanitas”, editura condusă de domnul Liiceanu, o minciună care, probabil, a fost pe placul idolului lui Gabriel Liiceanu, Klaus Iohannis. Probabil că domnul Dragnea îşi doreşte ca doamna Kovesi să-şi piardă funcţia, dar niciodată nu a cerut public demisia sau demiterea acesteia. Şi, la urma urmei, ce ar fi în neregulă ca şeful principalului partid de guvernămînt să vrea să-l schimbe pe şeful unei instituţii publice. DNA-ul înseamnă Direcţia Naţională Anticorupţie, şi nu Laura Codruţa Kovesi. Chiar dacă nu am vrut să ajung aici nu am încotro şi o să apelez la o veche vorbă românească: sînt pline cimitirele de oameni de neînlocuit. În România au fost înlocuiţi din funcţie preşedinţi de ţară, premieri, miniştri şi şefi mai mari sau mai mici ai instituţiilor de stat de drept sau de stat degeaba, şi numai doamna Kovesi nu poate fi schimbată? Mai ales că Laura Codruţa Kovesi are o grămadă de bube. Insistenţa cu care domnul scriitor şi alţii ca domnia sa insistă pentru ca doamna Kovesi să-şi păstreze funcţia reprezintă o jignire adusă miilor de procurori din această ţară. Adică, nici unul chiar nu se ridică la nivelul aşteptărilor pentru a ocupa importanta funcţie? Printre cei care solicită demisia Laurei Codruţa Kovesi se numără şi Traian Băsescu, cel pe care Gabriel Liiceanu l-a periat pînă cînd stofa sacourilor s-a tocit. Acum, după ce Traian Băsescu nu mai este preşedinte, Gabriel Liiceanu l-a mai şi criticat pe acesta, e drept, cu jumătate de gură, că doar şi-a găsit un alt idol, actualul preşedinte al României. Dar, cum ar fi reacţionat domnul Liiceanu dacă, pe vremea cînd era preşedinte, domnul Băsescu ar fi făcut demersuri pentru înlocuirea doamnei Kovesi din funcţie? Probabil că ar fi fost prins pînă peste cap cu tîrgurile de carte şi nu ar fi avut vreme de comentat decizii politice. Dar, ce-ar face oare domnul Liiceanu dacă domnul Iohannis, într-un moment de rătăcire, ar solicita demisia doamnei Kovesi? S-ar declara dezamăgit. Nu că doamna Kovesi îşi pierde postul, ci fiindcă domnul Iohannis nu a luat decizia mai devreme. Şi ar explica domnul Liiceanu că, într-un stat de drept, oamenii vin pe funcţii, dar mai şi pleacă, şi alte bla-bla-uri din astea. Ca scriitor, domnul Liiceanu ar vorbele la el şi ştie cum să le întoarcă funcţie de interesele personale. Să duci o viaţă de superlux dintr-o editură în ţara în care cărţile se cumpără din an în Paşte, iar cîteodată şi mai rar, nu e uşor.     

 

 

Fiţi sociabili!