Scene medievale

Mănăstirea Hagigadar a fost loc de pelerinaj pentru sute de credincioşi armeni şi români, care au ţinut să se roage pentru împlinirea dorinţelor. Ca în fiecare an, în cea mai apropiată duminică de sărbătoarea Sf. Maria sau Adormirea Maicii Domnului, pelerinii îşi îndreaptă paşii spre mănăstirea „tuturor dorinţelor”, aşa cum este cunoscut lăcaşul de cult ridicat acum 501 ani de doi negustori armeni. Unii dintre credincioşi nu ajung pe propriile picioare în curtea mănăstirii, şi asta pentru că tradiţia spune că dealul de la Hagigadar trebuie urcat în genunchi pentru ca cele mai ascunse dorinţe să prindă viaţă. La fel s-a întîmplat şi cu o femeie din Suceava, pentru care chinul de a urca dealul în genunchi nu este nici pe departe un chin atît de mare faţă de răsplata pe care o aşteaptă. Pe dealul de la Hagigadar au venit nu doar oameni de prin partea locului, ci şi foarte mulţi credincioşi de la Constanţa, Bucureşti sau Piteşti. Cu toţii sînt mînaţi de acelaşi sentiment, că Dumnezeu le va fi aproape şi le va ocroti familiile. Despina Adam este din Vaslui, iar la mănăstirea „tuturor dorinţelor” a ajuns pentru prima dată în viaţă. „Am văzut la televizor şi a zis multă lume că s-a realizat tot ce şi-a pus în gînd şi mă gîndesc că poate Dumnezeu ne ajută şi nouă. Am urcat şi dealul în genunchi, iar pe mine mă dor picioarele, dar m-a ajutat Dumnezeu şi mă simt foarte bine”, a mărturisit Despina Adam.

Trupul neînsufleţit al lui Florin Cioabă a fost adus în România cu o cursă de linie care a aterizat pe Aeroportul „Henri Coandă”, iar de acolo sicriul a fost transportat cu o maşină la Sibiu, unde a ajuns în jurul orei 04.40. Florin Cioabă va fi înmormîntat în Cimitirul Municipal Sibiu, lîngă mormîntul tatălui său, unde familia sa a concesionat o parcelă de teren pentru 25 de ani. Autointitulatul rege al romilor a încetat din viaţă la vîrsta de 58 de ani, în spitalul Akdeniz Üniversitesi din Antalya, unde medicii îi montaseră un dispozitiv care să-i ajute inima să pompeze sînge. Fiica cea mică a şefului statului, Elena Băsescu, a trimis, la Sibiu, o coroană de flori pentru autointitulatul rege al romilor, Florin Cioabă, coroana fiind depusă la locuinţa familiei Cioabă de către senatorul PDL Ion Ariton, transmite corespondentul MEDIAFAX. La aproximativ o oră după ce preşedintele Traian Băsescu a părăsit casa familiei Cioabă, acolo a ajuns senatorul PDL de Sibiu Ion Ariton, care a venit cu două coroane. Senatorul Ariton a spus că regretă decesul lui Florin Cioabă, care a însemnat foarte mult nu numai pentru etnia romă, şi că a venit pentru a depune o coroană în numele său şi al Elenei Băsescu. Întrebat dacă fiica preşedintelui Traian Băsescu va veni la înmormîntarea lui Florin Cioabă, Ion Ariton a spus că nu are cunoştinţă de acest fapt. Potrivit unei rude a lui Florin Cioabă, coroanele din partea lui Traian Băsescu şi din partea Elenei Băsescu au fost depuse în casă, în salonul unde este aşezat trupul neînsufleţit al lui Cioabă. Preşedintele Traian Băsescu a ajuns cu elicopterul pe Aeroportul din Sibiu, de unde a plecat cu o maşină spre casa familiei Cioabă, aflată pe Şoseaua Alba Iulia. Şeful statului a fost primit cu urale de către rudele şi vecinii familiei Cioabă, care i-au spus: „Să ne trăiţi, domnule preşedinte, vă mulţumim pentru tot”. Ulterior, şeful statului a intrat în salonul de oaspeţi al familiei Cioabă, acolo unde este depus sicriul cu trupul lui Florin Cioabă. Preşedintele a dus la locuinţa familiei Cioabă o coroană de garoafe roşii cu mesajul „Sincere regrete. Preşedintele Traian Băsescu”. Şeful statului a ieşit din locuinţa familiei Cioabă după aproximativ 15 minute de la sosire. Întrebat de jurnalişti pentru ce a venit şi ce mesaj a transmis familiei Cioabă, preşedintele a spus: „N-aş vrea să fac nici o declaraţie”. Apoi, el s-a îndreptat spre maşină, pentru a pleca spre Aeroportul din Sibiu.

Organizatorii Festivalului de Artă Medievală, Primăria Municipiului Suceava, Muzeul Bucovinei şi Consiliul Judeţean Suceava, au oferit publicului un program antrenant şi extrem de divers, menit să satisfacă toate gusturile. Timp de patru zile, Cetatea Sucevei a fost supusă unui adevărat asediu din partea publicului, care a participat la activităţile care s-au desfăşurat în cele cîteva zone de captare a atenţiei spectatorilor: Curtea interioară, Zidul „Alexandru cel Bun”, Zidul de vest şi Şanţul de apărare al cetăţii, precum şi scena în aer liber din incinta Muzeului Satului Bucovinean – unde s-au desfăşurat concertele trupelor invitate. În Cetatea de Scaun, care a căpătat viaţă, fiind din nou locuită de prinţi şi domniţe, de cavaleri şi oşteni, de prelaţi şi mireni, de comercianţi şi meşteşugari, menestreli, jongleri şi comedianţi, scenelor de trai liniştit li s-au contrapus momente de agitaţie şi de pericol. Dacă în faţa corturilor, la umbra unor copertine multicolore, femeile coseau sau brodau la gherghef, tinerii se jucau cu mingi confecţionate din sfoară, artiştii cîntau sau desenau portrete, iar meşterii confecţionau straie şi podoabe, rastelele grupurilor de oşteni etalau o mulţime de arme şi echipamente de luptă, care sugerau că asupra cetăţii pluteşte ameninţarea unui asediu. Cavalerii îşi probau platoşele şi coifurile, luptătorii îşi încercau săbiile, arcaşii exersau tragerea la ţintă şi, din cînd în cînd, se auzea pocnet de archebuze. Viaţa în cetate a combinat scene de seninătate şi bucurie (cu muzică şi spectacole, cu lecţii de dans şi plimbări ale perechilor îmbrăcate în frumoase costume medievale şi cu prezenţa ubicuă a arlechinului care circula neobosit distrînd participanţii), cu momente neaşteptate de confruntare şi luptă (în care războinici fioroşi, cu coifuri şi chivăre strălucitoare, cu cămăşi din zale şi platoşe grele, îşi agitau ameninţători armele).

 

Scena 1

 

(Costică butonează un telefon mobil şi scoate sunete de uimire.)

Costică: Nu vrei să te uiţi şi tu la pozele astea?

Crîşmarul: Unde să văd poze?

Costică: La mine pe telefon.

Crîşmarul: Cum să văd poze pe telefon?

Costică: Pe ecran, na.

Crîşmarul: Da cine ţi-o dat telefon?

Costică: Telefonu l-am găsit, nu mi l-o dat nimeni.

Crîşmarul: Unde l-ai găsit?

Costică: În poşetă la o cucoană.

Crîşmarul: Ce umblai tu acolo?

Costică: Umblam după portofel şi cînd colo, am dat de telefon.

Crîşmarul: Şi nu-ţi pare rău?

Costică: Îmi pare rău şi nu-mi pare. Depinde.

Crîşmarul: De ce?

Costică: Depinde cum priveşti lucrurile.

Crîşmarul: Tu cum le priveşti?

Costică: Prima dată am crezut că am luat ţeapă. Pe urmă m-am bucurat.

Crîşmarul: Ce-i aşa mare bucurie un telefon? Cu cine să vorbeşti?

Costică: Nu vorbesc. Nu-ţi spuneam?

Crîşmarul: Da ce faci?

Costică: Mă uit pe pozele lui.

Crîşmarul: Şi ce vezi?

Costică: Hai încoa. Uite-l pe Băsescu.

Crîşmarul: Nu-i Băsescu, bă, fugi de-aicea!

Costică: Cum să nu fie Băsescu, dacă-i la mormîntare?

Crîşmarul: Ce mormîntare vezi tu?

Costică: Mormîntarea lu regele intitulat.

Crîşmarul: Ce rege, bă? Unde vezi rege?

Costică: Da cine-i în sicriu? Nu vezi că-i regele?

Crîşmarul: Care rege?

Costică: Intitulatu, care-o murit la turci.

Crîşmarul: Habar n-am, bă. Ce prostii spui acolo?

Costică: Uite mai bine. No vezi pe Elena?

Crîşmarul: Care Elena?

Costică: Băsescu, bă, capsomane. Nici pe asta n-o ştii?

Crîşmarul: Unde o vezi?

Costică: Pe coroană. Nu vezi ce scrie pe coroană?

Crîşmarul: Nu văd, bă. Dă un zum.

Costică: Ce să-ţi dau?

Crîşmarul: Dă un zum, ca să văd.

Costică: Nu-ţi dau nimica. Şi-aşa te las să vezi gratis.

Crîşmarul: Bine, bă, dă mai departe.

Costică: Ce să dau mai departe?

Crîşmarul: La altă poză. Că de asta m-am plictisit.

Costică: Alta nu este. Uite-l pe Băsescu cum stă.

Crîşmarul: Parcă-i smerit.

Costică: Cum să nu fie smerit, dacă i-o murit regele?

Crîşmarul: Tot nu m-ai lămurit. Care rege?

Costică: Intitulatu. Ţi-am mai spus de o mie de ori.

Crîşmarul: Ponta nu-i?

Costică: Ponta nu-i. Sau poate o fi da nu se vede din fund.

Crîşmarul: Dă un zum.

Costică: Ţi-am zis că nu-ţi dau nimica. Nu mai insista.

Crîşmarul: Da tu ce părere ai?

Costică: Ce părere să am?

Crîşmarul: Despre Băsescu.

Costică: N-am nici o părere.

Crîşmarul: Tu de ce crezi că s-o dus la mormîntare?

Costică: Da tu de ce crezi?

Crîşmarul: Eu cred că vrea să-i ia locu.

Costică: La intitulat? Păi ce? Băsescu nu-i şi dînsu intitulat?

Crîşmarul: Cînd s-o intitulat, bă, Băsescu?

Costică: La referend. Nu ţii minte?

Crîşmarul: Hai fugi de-aicea. Nu se există pe lume preşedinte intitulat.

Costică: Atuncea poate se face rege, să se intituleze pe viaţă.

 

Scena 2

 

(Ionică se întoarce de la Suceava, de la Festivalul Medieval, costumat în arlechin şi cu un paloş la cingătoare.)

Costică: Te-ai întors, să-ţi fie de bine. Da aicea n-ai ce mai căuta.

Ionică: Ce eşti pornit pe mine? Ce ţi-am făcut?

Costică: De ce nu răspunzi, bă, la telefon, cînd te sun?

Ionică: Că n-am ce răspunde.

Costică: Nici de formă?

Ionică: N-am ce răspunde şi gata!

Costică: Parcă eşti Ponta, la naiba.

Ionică: De ce spui aşa?

Costică: Tu ce crezi că vroiam să vorbim? De gagici?

Ionică: Da despre ce?

Costică: Despre agricultură, da nu mai avem ce vorbi.

Ionică: Cine mai are timp de agricultură în ziua de azi?

Costică: Şi de ce are timp?

Ionică: Habar n-ai ce se întîmplă în lume.

Costică: Ce se întîmplă, dacă tot ai deschis vorba?

Ionică: Am trecut pe nesimţite la medieval. N-ai ştiut?

Costică: Parcă am auzit nişte surle şi trîmbiţe.

Ionică: Vezi? Astea-s semnale medievale.

Costică: Cine le scoate?

Ionică: Domniţe şi cavaleri, oşteni, prelaţi şi mireni.

Costică: De unde o apărut ăştia?

Ionică: Din şanţ la cetatea de scaune.

Costică: Ai fost tu acolo?

Ionică: Da unde crezi că am fost?

Costică: Şi zici că s-o ivit domniţe şi cavaleri, oşteni, prelaţi şi mireni?

Ionică: S-o ivit şi menestreli şi comedianţi.

Costică: Comedianţi înţeleg. Da menestreli?

Ionică: Ce înţelegi tu din comedianţi, dacă n-ai fost?

Costică: Ponta, Băsescu şi care-o mai fi.

Ionică: N-ai nimerit. Ăştia are medievalu lor la capitală.

Costică: Şi la noi?

Ionică: La noi, ca-n vremea de altădată.

Costică: A lu Năstase?

Ionică: Mai demult, ca-n vremea lu Ştefan cel Mare.

Costică: Ia povesteşte mai bine.

Ionică: Va să zică îţi spun ce-am văzut, să nu crezi că inventez.

Costică: Spune cu cuvintele tale.

Ionică: La umbra unor copertine multicolore femeile coseau şi brodau.

Costică: Pentru ca să vîndă-n bazar?

Ionică: Taci, bă, că nu te pricepi la medieval. Ştii ce făceau tinerii?

Costică: Spune, nu mă mai ţine!

Ionică: Tinerii se jucau cu mingi confecţionate din sfoară.

Costică: Nu se bătea? Nu trăgea pe nas? Nu se troscăia?

Ionică: Nu, bă. Cum ţi-am spus. În timp ce meşterii confecţiona straie şi podoabe.

Costică: Pentru bazar, va să zică.

Ionică: Ţine-ţi gura dacă nu ştii.

Costică: Iaca mi-o ţin. Zi-i mai departe.

Ionică: Şi deodată ştii ce-am văzut?

Costică: Luminiţa de la capătu tunelului din cetate.

Ionică: Hai că mă iei la mişto. Crezi că la ei era după revoluţie?

Costică: Da cum?

Ionică: Se pregătea de ceva, de-o cafteală ceva, de un război cum ar veni în istorie.

Costică: De unde ştii tu asta?

Ionică: Păi n-am văzut? Am văzut cu ochii mei.

Costică: Ce-ai văzut?

Ionică: Arme, bă. Platoşe, bă. Şi cîte şi mai cîte archebuze.

Costică: Ce-o mai fi astea?

Ionică: Care pocneşte. Va să zică mi-am dat seama pe loc.

Costică: Ce ţi-ai dat seama?

Ionică: Că nici vorba să se termine cu criza. Ascultă la mine: criza abia de-acuma începe.

 

Epilog

(Crîşmarul intră pe uşă, cu pantalonii rupţi în genunchi.)

Ionică: Să ştii că eu nu mai repet pentru tine, dacă n-ai fost.

Crîşmarul: Îmi pare rău. Am fost să mă rog.

Ionică: Pentru ce să te rogi?

Crîşmarul: Pentru îndeplinirea dorinţelor mele.

Ionică: Şi cum te-ai rugat?

Crîşmarul: Am mers în genunchi pînă la primărie şi înapoi.

Ionică: Te-ai rugat pentru programe europene de asfaltare?

Crîşmarul: M-am rugat pentru dorinţele mele.

Ionică: Care dorinţe?

Crîşmarul: Ca să cîştig la 6 din 49.

Ionică: Şi cu banii ce să faci te-ai rugat?

Crîşmarul: M-am rugat.

Ionică: La noi te-ai gîndit?

Crîşmarul: Nu m-am gîndit. Mergeţi şi voi în genunchi.

Ionică: Pentru ce?

Crîşmarul: Ca să vă rugaţi pentru bani.

Ionică: Ce să facem cu atîţia bani? Nu ne-ajunge un milion de la tine?

 

 

Fiţi sociabili!