Satul cu ambiţii de „capitală culturală”

Săptămîna trecută, ospitaliera şi activa Bibliotecă a Bucovinei a găzduit festivitatea de decernare a premiilor Fundaţiei Culturale a Bucovinei (în continuare, FCB), ediţia XXI. Amfitrion perfect a fost neobosita Alice Niculică, în dubla ei calitate, de gazdă şi de membru discret, dar eficient, indispensabil, aş spune, al staff-ului FCB. Dintre laureaţi, nu o pot ignora pe monahia Elena Simionovici de la Voroneţ, sărbătorită cu sinceră şi meritată preţuire la împlinirea unei frumoase vîrste. Nu voi consemna aici întreg palmaresul, publicat integral de presa locală. Reprezentată acolo – ce păcat! – doar de omniprezentul „monitorist” Tibi Cosovan, el însuşi un valoros artist plastic, şi de doamna Doina Cernica, nu doar un consacrat cronicar, ci şi un om implicat consecvent în organizarea unor frumoase, memorabile fapte de cultură. În cele peste două decenii de activitate rodnică şi susţinută, respectabila fundaţie, întemeiată şi ţinută în viaţă – cu eforturi numai de el ştiute! – de inimosul ei preşedinte, economistul Dumitru Cucu, s-a impus (orice ar zice cîrcotaşii, nelipsiţi din lumea artiştilor, căreia îi dau şi astfel culoare, sare şi piper) ca o instituţie care a promovat – şi a răsplătit, după posibilităţi – ceea ce a fost remarcabil în cultura bucovineană. Cine deschide cărţile de bilanţ tipărite de FCB la date aniversare are acces la o imagine completă, relevantă a artei şi artiştilor Bucovinei din varii domenii ale creaţiei. Este îmbucurător şi faptul că respectabililor fondatori li se adaugă oameni noi, devotaţi prin fapte, nu prin vorbe, sprijinirii culturii locale, precum economistul Vasile Rusu. Este, însă, regretabil un fapt care se observă la multe acţiuni culturale locale. Acela că în afara mereu aceloraşi fideli ai fenomenului cultural – îndeosebi persoane distinse, din domeniul creaţiei artistice, ajunse la vîrsta maturităţii depline şi chiar senectuţii (unde ne sînt tinerii!?) – şi a premianţilor (prezenţă lăudabilă, mai ales că unii dintre ei nu fuseseră preveniţi că vor fi laureaţi şi au venit acolo în calitate de spectatori), nu am văzut în sală picior de politician ori de ins cu funcţie în administraţia publică sau în conducerea culturii „oficiale”. Nu mai amintesc de lipsa implicării financiare a diverselor entităţi (administrative ori private) în sprijinirea fenomenului cultural. Se ştie, aceasta e deja o boală cronică –  mă tem că şi fără leac! – a comunităţii satului cu ambiţii de „capitală culturală” care este Suceava. Sigur, e comod să invocăm explicaţii circumstanţiale, cum ar fi discreta, insuficienta popularizare a evenimentului, anunţat totuşi din timp de presa cotidiană. Oricum am întoarce-o, evidenţa e una stridentă şi tristă: anonimatul, indiferenţa publică şi oficială ce înconjoară ca o ceaţă groasă actul artistic sucevean (datorat, mereu, iniţiativei individuale ori de mic grup a unor incorigibili visători inimoşi şi nu unui sprijin – oficial ori privat – generos şi programat) mă împinge şi pe mine să fiu sceptic cu privire la succesul demersului – manipulat, speculat şi pervertit în felurite chipuri – privind „capitala culturală europeană”. Mai ales că, cu o lună înainte de termenul de depunere a candidaturii, încă nu s-a constituit acel nucleu funcţional, competent şi eficient, şi nu s-a schiţat măcar un proiect coerent şi împărtăşit de toţi posibilii „actori”. Nu se întrevede o serioasă implicare oficială şi privată, nu se vede concordia, ci lupta politică şi instituţională pentru „confiscarea dreptului de autor” a nobilei iniţiative. Altfel spus, e încă prea departe acea reunire într-o albie comună a voinţei, energiilor şi mijloacelor necesare. Ceea ce este regretabil, conform opiniei lui Constantin Chiriac, moldoveanul devenit „tatăl” Sibiului cultural: chiar dacă nu va fi declarat cîştigător – fapt puţin probabil, să fim realişti! -, un asemenea demers, prin  însăşi etapele, acumulările şi înfăptuirile lui de traseu, ar fi salutar pentru ieşirea din anonimat şi provincialism cultural al unui oraş ori regiuni. Să dea Domnul ca evoluţiile în această direcţie să-mi arate că m-am înşelat!

 

Fiţi sociabili!