S-a inventat leacul nemuririi

O ştire care a degenerat în ditamai articolul de o jumătate de pagină în „Gazeta Sporturilor” de vineri, 14 iunie, m-a pus în situaţia de a nu o putea încadra în nici o categorie: să fie glumă, poate farsă, ori tragedie fără frontiere? Dacă aţi citit publicaţia, probabil v-aţi dat seama că e vorba despre mişcarea nu de geniu, ci de SPORC penal, pe care Naşu’ şi banda îşi propun să o comită fix la anu’: rocada dintre el şi Corleone! Da, da, exact ca aia de la rusălăi, prin care Putin, între mandatele prezidenţiale, şi-a tras şi unul de prim-ministru. Iar Naşu’, că doar n-o avea mai mult bun simţ decît ditamai Kaghebistu’, se vede, începînd de anul viitor, pe locul lui Mitică. Da, dar nu numai atît: din această poziţie se vede urcînd şi în ierarhia UEFA, pe post de vicepreşedinte, în eventualitatea că locul bunului său prieten (şi tot găinar, ca el) Michel Platini ar fi ocupat de bunul său prieten, preşu’ federaţiei spaniole, Angel Maria Villar, ales, reales şi răs-ales în moţul mafiei spaniole de fotbal, în 2012, pentru a (ţineţi-vă bine!) şaptea oară!!! Avînd în vedere faptul că la ei mandatele sînt pe cîte patru ani, rezultă că dl. Villar mai are de stat pe funcţie pînă în 2016. De cînd? Păi, nu vă spusei că e la al şaptelea mandat? Ia înmulţiţi, rogu-vă frumos, 7 cu 4, şi vedeţi dacă ies sau nu 28? Acu’, scădeţi 28 din 2016 (pînă cînd e valabil actualul mandat) şi vă va ieşi 1988. Păi, pe lîngă el, Naşu’ pare venit, cu mandatele lui cu tot, de la juniorii mici, avînd în vedere că e de abia din 1998 în moţul trebii. Aşa că, pardon, cum să termine în 2014? Deosebirea e că Villar, în acest sfert de secol şi ceva, a făcut din Spania campioană mondială şi europeană, iar din echipele de club spaima continentului şi a lumii. Naşu’ parcă nu. El s-a orientat spre alte performanţe, dintre care de departe cea mai notabilă rămîne aceea că e încă liber. Şi, evident, nemuritor pe funcţie. Acesta cred că e leacul nemuririi: obrazul gros, gros, gros.

 

 

Fiţi sociabili!