S-a dus şi Lou…

Lou Reed Este aproape neverosimil cîţi mari muzicieni sînt de origine evreiască: Leonard Cohen, Bob Dylan (Zimmerman în acte, familie de evrei ruşi), Art Garfunkel (dacă nu ştiaţi, ţineţi-vă bine: jumătatea enormului duo Simon&Garfunkel provine dintr-o familie din… Iaşi! Bunicii lui Art Garfunkel de aici au emigrat în SUA) şi încă mulţi, mulţi alţii. Printre ei, şi Lou Reed, cel care ne-a părăsit pe 27 octombrie anul acesta. Pe numele său adevărat Lewis Allan Reed, Lou este considerat ca unul dintre muzicienii cu o contribuţie majoră la schimbarea „feţei” muzicii în anii ’60, numele său fiind asociat de regulă cu cel al grupului Velvet Underground, al cărui „front man” a fost de la întemeiere. Culmea e că Velvet Underground a fost apreciat infinit mai mult… după desfiinţare, atribuindu-i-se un rol major în evoluţia rock-ului. Un alt mare muzician, Brian Eno (l-am menţionat de mai multe ori pe parcursul serialului despre David Bowie), referindu-se la importanţa lui Lou Reed şi a grupului Velvet Underground, comentînd faptul că din albumul de debut al grupului s-au vîndut doar 30.000 de exemplare a spus: „Da, dar fiecare din cei 30.000 de cumpărători, după ce a ascultat albumul, a simţit nevoia să întemeieze la rîndul său un grup!”. În 1972, după despărţirea de grup, Lou Reed dă lovitura: albumul „Transformer”, o bijuterie, urcă sus de tot în clasamente, iar piesa extrasă de pe el, „Walk on the Wild Side”, devine cea mai bună piesă a întregului an şi totodată este înregimentată în rîndul „imnurilor rock”. Lou Reed n-a fost spectaculos, n-a fost un showman, n-a rupt chitara (dar şi-a acordat-o ca nimeni altul, toate corzile pe aceeaşi notă!), a fost mai mult poet decît rocker, dar figurează oricînd printre primele 100 de personalităţi care au schimbat lumea.

 

 

Fiţi sociabili!