Rusu Vasile, director economic Romsilva

Rusu Vasile, director economic Romsilva

  • s-a născut pe 12.12.1965, în Vicovu de Sus;
  • a vrut să se facă marinar sau aviator;
  • s-a făcut economist;
  • tata – muncitor forestier;
  • mama – membră CAP şi croitoreasă.

Ce voiaţi să vă faceţi când eraţi mic?

Voiam să mă fac ori vapor, ori avion, şi m-am făcut ţapină pînă la urmă. Spuneam că mă fac vaporean ori aviator, şi m-am făcut silvicultor. Am terminat Liceul Silvic la Cîmpulung Moldovenesc. Vaporean voia tata. Aşa spunea el. Mi-a spus să am grijă cînd voi transporta animale. În tinereţea lui, tata a lucrat în Constanţa, ca hamal în port, şi auzea că cele mai mari probleme pe vapor se întîmpinau în condiţii de vînt puternic. Atunci toate animalele se duceau într-o anumită direcţie şi exista riscul să se scufunde vaporul. Am trăit cu teama asta mulţi ani, că o să lucrez pe vapor şi am să am probleme.

Cu ce se ocupa mama dumneavoastră?

Mama era membră CAP şi, în plus, era cea mai bună croitoreasă din actualul oraş Vicovu de Sus. Aveam probleme de mic că lucra unele dintre cele mai frumoase şarafane, aşa se spunea acolo, şi pentru că spunea ea că nu are şcoală le încasa la mai puţin de un sfert faţă de altă vecină care era venită din oraş. Toate femeile după ce cosea respectiva doamnă şarafanele veneau la mama ca să le retuşeze.

Cum a fost copilăria dumneavoastră?

Ca a tuturor copiilor de la ţară. Poţi spune interesantă. Mergeam cu vaca şi ţin minte că am lăsat-o odată legată acolo unde aveam terenul şi am mers şi am făcut recensămîntul la o întreagă uliţă. Eram în clasa I. Am luat-o dintr-un capăt cu un carneţel. Am văzut ce a făcut cu cîteva zile înainte o doamnă de la primărie care făcea recensămîntul şi atunci am zis de ce să nu fac şi eu. Şi m-am dus dintr-un capăt al uliţei pînă în celălalt capăt. După vreo două zile mi-am dat seama că o doamnă mi-a declarat mai multe oi, ca să scape de mine, şi am stat şi m-am gîndit şi mi-am dat seama că nu avea unde să le ţină şi nici nu ştiam să treacă o stînă pe uliţă. Şi m-am dus din nou la ea şi am făcut un supracontrol. Mama a păstrat mult timp carneţelul în care am scris cu litere de mînă. Am fost un tip destul de cuminte, autodidact din totdeauna, cartea nu îmi lipsea de la cureaua de la pantaloni, acolo o puneam. Ţineam două animale şi cartea era ori în faţă ori în spate, în curea. Îmi plăcea de mic tenisul de cîmp. Fratele mai mare juca, şi atunci cînd mama mergea la biserică eu uitam să mai ajung la biserică, mă opream la terenul de tenis şi stăteam pînă cînd mama se întorcea de la biserică şi spunea că nu m-a văzut. Eu stăteam şi dădeam mingea la cei mai mari. Fratele meu, în pauze, între meciuri, schimba două mingi cu mine. De asta acuma mi-am făcut un teren de tenis. Propriul meu teren de tenis. Acuma joc.

Cum aţi decis să vă faceţi silvicultor?

M-am pornit să mă fac militar. Aveam doi vecini, fraţi gemeni, cu care eram colegi la şcoală, stăteau în spatele meu în bancă, voiau să dea la Liceul Militar din Cîmpulung. Mi-am făcut şi eu dosar. A fost o dispută între mama şi tata. Tata era de acord, pentru că eram şapte fraţi şi i-ar fi convenit pentru că scăpa de a mai plăti o şcoală. Toţi învăţam foarte bine. (…) Mama mea nu a fost de acord. Spunea „bă, băiete, toată viaţa sub ordine, sub rigori”. M-am dus la Cîmpulung Moldovenesc cu dosarul pregătit ca să dau la Militar şi m-am înscris la Liceul Silvic. (…)

Ce au spus părinţii cînd au aflat că vreţi să vă faceţi silvicultor?

Am spus să continui tradiţia tatei. El a fost muncitor forestier. Pe urmă a lucrat 30 de ani, a făcut naveta la Suceava, la Combinatul de Prelucrare a Lemnului. A făcut naveta la două noaptea timp de 35 de ani. Aşa că eu acum fac naveta la Bucureşti, dar o fac cu avionul.

Unde aţi făcut facultatea?

Este o istorie şi acolo. Pentru că am terminat Liceul Silvic, tradiţia era să mergi la Silvicultură, dar imediat după liceu tatăl meu a avut un accident şi eu am zis că nu o să mai dau la facultate în anul acela şi cu două zile înainte de a se termina înscrierea am sunat la diriginta mea şi ea m-a întrebat dacă sun din Braşov. I-am spus că nu am mers şi mi-a spus „Măi, Vali, dacă nu mergi tu, cine din colegii tăi?”. I-am spus că tata a avut un accident, nici nu am mai învăţat. Ea mi-a spus: „Nici să nu aud, dacă nu ai bani de drum, de şcoală, îţi dau eu. Mîine mă suni din Braşov”. Am mers şi am dat la Silvicultură de gura dirigintei, am încercat să dau la seral. Pînă atunci dacă terminai liceul de specialitate nu îţi trebuia să ai adeverinţă că lucrezi. Atunci mi-a trebuit. (…) Am încercat apoi să dau la Zootehnie. Acolo îmi trebuia caiet de ruterist, iar eu aveam de brăzdar.(…) Şi nu am reuşit nici acolo. În toamnă, am spus, bă, care este o facultate care nu şi-a schimbat niciodată pretenţia. Şi aşa am ajuns la Ştiinţe Economice, la Iaşi, unde am intrat. Am dat la Matematică atunci, la Ştiinţe Economice şi Istorie. Am terminat Ştiinţe Economice la ASE Iaşi. Tot timpul am lucrat în silvicultură. Mai nou, cochetez şi cu universitatea, mai predau un curs de management. Anul acesta predau „Managementul Investiţiilor”.

Fiţi sociabili!