România reală, la Centenar

În timp ce guvernanții se laudă cu performanțe economice nemaivăzute (o creștere economică de 7% în 2017), majoritatea românilor – care reprezintă, de fapt, Țara profundă și încă vie! – continuă să trăiască la limită și încă mult departe de standardele pe care trîmbițatele succese guvernamentale le-ar presupune. Desigur, „lauda de sine” este o permanență a tuturor celor ce ne-au condus (și înainte, și după 1989). Ca și talentul de a-ți hiperboliza plăpîndele realizări și de a ascunde sub preș multele eșecuri. Acestea au fost mereu bine reprezentate pe malurile Dîmboviței.

Iată, însă, cîteva repere ce definesc realitatea românească de azi, pe scurt, așa cum ne arată un recent studiu al Institutului Național de Statistică – INS comentat de „Hot News”.

 ⃰  Cele mai numeroase familii sînt cele de pensionari (43,9%), urmate de cele de salariaţi (38,4%). Treaba asta spune mult despre viitorul nației, din multe puncte de vedere!

⃰  31,7% dintre români au prezentat restanţe repetate, cauzate în principal de situaţia financiară nesatisfăcătoare, la plata unor cheltuieli curente (întreţinerea locuinţei, rate la împrumuturi, plata utilităţilor etc.). În 2017, cele mai frecvente cazuri au fost la energia electrică (51,0% din familiile cu restanţe), întreţinerea locuinţei (jumătate, adică 50,0%) şi abonamentul telefonic (36,3%).

 ⃰  Familiile de şomeri se regăsesc în situaţia cea mai dificilă, ponderea celor care nu şi-au putut plăti la timp sumele curente datorate fiind de 62,7%, proporţie mult mai mare faţǎ de celelalte categorii de gospodǎrii.

 ⃰  Împrumuturile sînt folosite de 8% dintre familii, în principal, pentru cumpărarea în rate a unor bunuri (50,9%) ṣi plata cheltuielilor pentru îmbunătăţirea, repararea, renovarea locuinţei (46,5%). În proporţii mult mai mici, familiile au contractat împrumuturi în alte scopuri, cum ar fi datorii, acoperirea unei descoperiri de cont, plata facturilor (18,5%), cheltuieli pentru concedii ṣi timp liber (6,9%).

  ⃰ Locuinţa reprezintă un element foarte important în definirea standardului de viaţă al unei familii. Existenţa băii/duşului şi a grupului sanitar amplasate în interiorul locuinţei constituie elemente reprezentative pentru confortul şi calitatea locuirii. În anul 2017, per total, ponderea familiilor dotate cu baie/duş a fost de 71,4%, iar a celor cu grup sanitar de 69,8%. În schimb, pe medii de rezidenţă, diferenţierile sînt foarte pronunţate, în principal din cauza slabei dezvoltări a sistemelor publice de apă, canalizare şi epurare a apelor uzate în localităţile rurale, faţă de cele urbane. Ca atare, doar în jur de 45% (!) din familiile rurale beneficiază de avantajele oferite de existenţa unei băi şi a grupului sanitar. Și sîntem în anul de grație 2018, în Europa! E drept că undeva, mai spre periferia bătrînului continent creator de civilizație și confort.

  ⃰ Aproape o gospodărie din ṣapte se confruntă cu una sau mai multe probleme serioase privind locuinţa: deteriorarea pereţilor, podelelor, tocurilor de ferestre (51,6% din totalul familiilor reclamă existenţa unor probleme ale locuinţei) şi igrasia din pereţi, podele sau fundaţia casei (50,3%). În mediul rural, ponderile familiilor cu probleme ale locuinţei sînt mai mari decît în urban.

⃰  Vîrsta la care o persoană începe să desfăşoare o activitate economico-socială poate fi un indiciu asupra nivelului de trai al respectivei persoane. Cu cît vîrsta de intrare pe piaţa forţei de muncă este mai ridicată, cu atît mai mult se poate presupune că persoana a dobîndit un nivel de instruire mai ridicat – studii universitare și doctorale – care îi poate permite realizarea unor venituri superioare, premisa unui nivel de trai decent. Dar nici la acest indicator calitativ nu stăm deloc bine, din cauza abandonului școlar și tarelor sistemului nostru de învățămînt și de integrare socială a tineretului. Din distribuţia persoanelor de 16 ani şi peste care au experinţă profesională rezultă că aproximativ patru persoane din cinci au început să lucreze la o vîrstă cuprinsă între 18-24 ani, o persoană din 10 a intrat pe piaţa forţei de muncă înainte de a împlini 18 ani și o persoană din nouă a început să lucreze după vîrsta de 24 ani. 

⃰  Multe persoane ocupate lucrează mai puțin de 30 de ore pe săptămînă. Care sînt motivele acestei situații cu impact direct asupra nivelului de trai? O parte din motive sînt independente de voinţa persoanei, cum ar fi imposibilitatea de a găsi un loc de muncă cu program complet – acesta constituie principalul motiv pentru 48,1% (unul din doi angajați!) din cei care lucrează sub 30 ore pe săptămînă. Altele ţin de dorinţa proprie a persoanei – 21,0% dintre persoanele ocupate cu program obişnuit de sub 30 ore nu sînt interesate să lucreze mai mult. Foarte pe scurt, așa arată România și astfel trăiesc românii la Centenar.

Cezar STRATON

 

 

Fiţi sociabili!