Risipitorilor,

M-aţi dat gata cu iniţiativa dumneavoastră de a mă face „Jupân de pardon” în numărul recent. Şi pentru ce? Pentru că ca tot omul conştient de valoarea banului şi de starea de austeritate financiară cu care se confruntă nu doar România şi Europa, ci pînă şi Gura Humorului, m-am hotărît să fac economii, aşa cum ne îndeamnă Coana Europa şi Coana Merkel deopotrivă. Este foarte clar că dumneavoastră nu aveţi nici cele mai vagi idei despre ceea ce înseamnă noţiuni precum economisire, gospodărire, chiverniseală. Sînteţi doar cheltuitori, de unde vine şi mirarea mea că cum naiba îţi reuşi să nu falimentaţi amărîtul ăla de Radio Top şi panarama asta de ziar, Jupânu’. Ori poate că nici n-aveţi habar de ceea ce este un buget şi cum trebuie el administrat, ceea ce e pînă la un punct de înţeles, că doar nu toţi ne-am născut manageri competenţi, aşa, ca mine. Bugetul are două componente: venituri şi cheltuieli. Cu veniturile e simplu, fiindcă în general nu-s. Sau, mă rog, la noi, la bugetari, sînt cît îţi dă Guvernul. Ei, şi atunci vine chestia cu cheltuielile: cu cît le poţi micşora, cu atît e mai bine. Şi de unde poţi micşora cheltuielile? De la pacienţi? Nu, fiindcă pacienţii sînt alfa şi omega meseriei noastre, sînt ţelul existenţei noastre, a medicilor. Aşa că din cei 1,35 lei/zi cît au pentru hrană şi cei 0,80 lei pentru medicamente, m-am gîndit că nu se face să le tai nimic: să-i lăsăm să se lăfăiască în continuare de toţi banii ăştia. Aşa că cînd s-a pus problema economisirii, era firesc să mă gîndesc la îmbuibaţii ăştia de colegi ai mei, mai ales stagiarii, care dacă-şi iau leafa întreagă, cine ştie ce prostii se apucă să facă: concedii prin Bahamas, vile la Miami, Ferrari prin parcări. Cu salariul micşorat, nu se mai gîndesc la prostii, ci doar la muncă.

Director Doru Mălăncrăveanu, pregătind bugetul pe la anu’

Fiţi sociabili!