Răzvane, lasă-ne!

Cei care citiţi ceea ce scriu eu, fie aici, fie in Monitorul, ştiţi că am cîteva fixaţii: Naşu’, Piţi, lasă-ne, Mitică – viitor brutar, astea fiind cele nerezolvate încă. Altele s-au terminat, cam în felul în care preconizasem eu: Becali 1, Becali 2, Becali 3, în ordinea numerelor de pe tricoul vărgat, Copos, Lordu’ etc. Printre cele care încă fac obiectul insomniilor mele se numără, cum am spus, şi domnul Piţi, lasă-ne, ale cărui veniri, plecări si re-veniri (nu reveniri, că nici el, nici Naţionala, nu şi-au revenit niciodată de cînd aceasta a încăput pe mîinile şi pe neuronul lui) m-au adus în pragul psihozei. Dacă nu cumva mult dincolo de el. Ei bine, raza de lumină părea să vina tocmai de la arabi, mai exact de la unii care au pus botu’, cred, la ce bazaconii o avea ăsta scrise prin CV, desigur fără să vadă şi produsul finit, recte jocul de toată panarama pe care-l concepe strategul Piţi, lasă-ne, atunci cînd nu-i prins cu procesele de paternitate ori cu trişatul pe la cazinouri. Uite, de aia îi urăsc eu pe greci, ca dacă ne băteau, poate ne lăsa Piţi, lasă-ne şi… Aoleu! Cine urma să-i ia locul ? Hai să facem puţină istorie: cînd a fost dat afară de la Naţională, Piţi, lasă-ne, a fost dat de prost. Şi a fost înlocuit de mai tînăra speranţă Răzvănel. Care, însă, pare să nu fi învăţat mai nimic de la ta-su’, ci tocmai de la Piţi, lasă-ne. Aşa că a fost repejor dat şi el afară, desigur tot de prost, şi înlocuit cu Piţi, ia-ne iar şi lasă-ne cînd o fi. Aş fi crezut multe, numai nu ca va veni şi ziua în care Piţi, lasă-ne, va fi cît pe ce să ne lase, iar în locul lui să se vehiculeze numele lui Răzvan. Situaţie în care nu-mi rămîne decît să sper că în loc de Lucescu i se cuvine şi lui anexarea la prenume a sufixului lasă-ne. Băăă, da’ mai lăsaţi-ne dracului în pace cu toţi neisprăviţii! Şi aduceţi naibii chiar un antrenor la Naţională, nu numai SPORCi.

 

 

Fiţi sociabili!