Rămînem fără obiectul muncii

Eu am devenit sucevean în 1978. La data aceea, dar și mulți ani după aceea, pînă la promovarea în prima ligă pe la jumătatea anilor ’80, exista o echipă de fotbal absolut minunată, cu jucători de mare calitate, tehnici, practicînd un fotbal extrem de spectaculos care atrăgea pe stadionul Areni multe mii de spectatori de fiecare dată. Cei mai bătrîni probabil că și-i amintesc pe Lorin Avădanei, pe „Vioară” Neacșu, pe Prepeliță, Pantelimon, Căldăruș, Mircea Grosaru etc., unii plecați prematur dintre noi, dar păstrați în memoria colectivă ca mari creatori de spectacol. Cînd au intrat în Divizia A, erau zile în care pur și simplu se epuizau toate biletele, iar tribunele stăteau să crape de cîtă omenire le lua cu asalt. S-a dus dracului povestea de parcă n-a existat fotbal, deși în A am mai fost încă o dată, în anii ’90, prin Foresta. Acum avem o echipă de băieți numită (poreclită!?) tot așa, dar care joacă ceva vag asemănător cu fotbalul și e fericită cînd își păstrează locul în Divizia C.

În anii ’80 mergeam și la Sala de Sport, pentru a vedea divizionara A de volei. Vi-i mai amintiți pe prietenii mei Liviu Șteflea, Virgil Lepădătescu, Dorel Mîndru, Gică Palade, Lulu Pancu, Dan Boerescu ori Aurică Enuca? Mamăăă, ce sportivi și ce spectacol! S-a dus dracului și voleiul de primă ligă, de parcă n-a existat.

De rugbiști nu mai vorbesc: cel mai bun prieten al meu se numea Dragoș Ungureanu (odihnească-se în pace), apoi toți ceilalți mari sportivi: Jean Ungureanu, Dumitru Grig, Hari Dumitraș etc. S-a dus dracului și rugby-ul de primă divizie, de parcă n-a existat.

Acum, și handbalul masculin (la foarte puțin timp după ce juca finala de cupă europeană și cîștiga și titlul continental la handbal studențesc) s-a dus dracului de parcă nici n-a existat. E ceva în atmosferă? Sau poate lipsește ceva? Nu, nu bani, că d-ăștia oricum nu sînt nicăieri în țara asta prost făcută…

Fiţi sociabili!