Pume amorţite şi portocale putrede

Neisprăviţii pe care Televiziunea Română i-a plătit şi i-a plimbat tocmai prin Brazilia, pentru ca de acolo să ne distrugă psihic cu o pronunţie a numelor fotbaliştilor de toate naţiile demnă de orice loază cu două clase (sau mai degrabă clasa I de două ori!), cu o interpretare a fazelor de parcă atunci vedeau fotbal pentru prima oară în viaţă, cu o interpretare a curgerii timpului („sîntem în minutul 43 şi 22 de secunde”!!) demnă şi ea de dosul gării, s-au „scos” totuşi cu ceva: cu o cunoaştere absolut perfectă a tuturor tiparelor cu care generaţii întregi de papagali d-ăştia, de la Ţopescu, Buhoiu şi Tănăsescu, pînă la Graur, Ionel Stoica şi Grădinescu ne-au intoxicat de cînd s-a inventat televiziunea mioritică. Am avut parte de meciuri întregi în care n-au pomenit niciodată după imnuri cine mă-sa se afla în iarbă. Astfel, nu vedeam englezi, francezi, nemţi, nigerieni ori americani. Pentru ei, comentatorii lu’ metafora mamei ei, noi urmăream fie „Portocala mecanică” ori „Panzer”-ele, fie „Leii ne-mblînziţi” ori „Pumele”, „Cocoşii galici” ori „Diavolii roşii”, chiar dacă ăştia de la urmă, de exemplu, erau în verde sau negru. Na, că m-am luat cu dracii (din mine, nu ăia roşii) şi n-am apucat să scriu ceea ce vroiam. Aţi înţeles, cred, din titlu, că SPORCii săptămînii (că ăia de la TVR sînt pe viaţă, nu doar preţ de 7 zile) sînt panaramele alea de „portocale mecanice” şi de „pume” care ne-au tocat nervii preţ de 120 de minute în ceea ce, pe hîrtie, era o semifinală de Campionat Mondial, iar în realitate a fost un sictir pe care toţi cei din iarbă, antrenori şi fotbalişti, ni l-au adresat nouă, miliardelor de iubitori de fotbal. Să tragi, tu, Portocală, primul şut la poartă în minutul 117 este grotesc. Iar Puma a dat şi ea, în 120 de minute, două şuturi. A fost cel mai ruşinos meci pe care l-am văzut în 56 de ani, de cînd urmăresc fotbal.

 

 

Fiţi sociabili!