Prof. Gabriela Scutaru, inspector şcolar general adjunct IŞJ Suceava: ”Ce ar fi omul fără pasiuni ? Probabil mai anost, mai sărac sufleteşte, căci în pasiuni investim suflet, grijă, preocupare”

Gabriela Scutaru ”Să vorbeşti despre pasiunile tale nu e chiar foarte uşor. Cu timpul, ele devin o parte din tine, din viaţa şi intimitatea ta şi de aceea uneori e dificil să le expui. În ceea ce mă priveşte, nu ştiu dacă am chiar pasiuni în adevăratul sens al cuvîntului. Am cunoscut oameni care, pentru ceea ce apreciază, fac eforturi nemaipomenite, uneori sacrificii, pentru a obţine ceea ce îşi doresc atît de mult. Eu sînt departe de acest fel de a fi. De aceea, spuneam că nu ştiu dacă ceea ce îmi place sau îmi aduce confort, linişte, bucurie, reprezintă chiar pasiuni sau sînt plăceri ce îţi fac trecerea prin fiecare zi din viaţă mai lină, mai frumoasă”, aflăm de la adjunctul Inspectoratului Şcolar Judeţean (IŞJ) Suceava, prof. Gabriela Scutaru. ”Ca orice copil, în clasele primare am colecţionat celebrele şerveţele şi ilustrate, după moda vremii. Poate că moda mai e valabilă şi azi printre cei cu vîrste foarte mici. Chiar zilele trecute, căutînd ceva într-o bibliotecă supraaglomerată, am găsit pe un raft o parte din colecţia mea de ilustrate, care acum ar trece drept vintage. Şi acum mă gîndesc şi realizez că poate adunînd pe vremuri aceste mici nimicuri, căutînd cu atenţie forme, desene şi culori, e ceea ce mă determină şi astăzi să aleg cu grijă banalele şerveţele ce întregesc mesele noastre acasă în diferite ocazii sau însoţesc cafeaua de la birou, mai ales pentru oaspeţi, că sînt atentă la felicitările pe care le cumpăr pentru cei dragi şi încerc să personalizez aceste gesturi mărunte, în ideea şi speranţa că cel vizat va aprecia micul meu efort şi va fi încîntat”, povesteşte profesoara. Mai tîrziu, tot la modă, probabil, a colecţionat timbre. Apoi, încet-încet a început să descopere alte pasiuni, între care cele pentru flori şi pentru… motoarele şi maşinile puternice şi rapide. ”Erau timbre chiar frumoase…. Le păstrez şi azi într-un clasor elegant, un dar din partea părinţilor mei. În el sînt multe amintiri adunate, pentru că, parte dintre timbrele ce aşteaptă şi acum puse în rînduri drepte, provin de la persoane dragi mie, ce au un loc important în viaţa mea, chiar dacă nu mai sînt alături de mine. Dar, dincolo de cele spuse, recunosc că există cîteva lucruri pe care le-aş putea considera pasiuni… M-au însoţit de-a lungul anilor sau au apărut mai tîrziu”, arată inspectorul şcolar general adjunct. Pe primul loc sînt florile, de toate felurile, de oriunde ar proveni ele, cu un plus de afecţiune pentru florile de cîmp, mai ales margarete şi maci. ”Dacă e un loc în care să mă simt liberă de toate cîte sînt şi fericită, acela e un cîmp cu flori, aşa cum sînt cele de pe dealurile Bucovinei. Bunicul meu, profesor de biologie şi un mare iubitor a tot ce e viu, m-a învăţat din primii ani de viaţă să respect, în primul rînd şi să iubesc florile şi animalele. Şi asta fac şi azi… Şi nu înseamnă că doar le admir în magazine specializate sau reviste, ci le cresc, le îngrijesc, mă documentez pentru asta. Şi mai ales am învăţat să fiu responsabilă pentru ele… Astăzi, copii de vîrste prea mici primesc în dar lucruri costisitoare, multe care le depăşesc capacitatea de înţelegere, dar nu îi învaţă să fie şi responsabili. Primul meu dar din partea bunicilor, cînd aveam 3 ani, au fost cîteva animăluţe, nu din cele cu pedigree, ci obişnuite, pe care am învăţat să le îngrijesc atît cît puteam la acea vîrstă, pentru că erau ale mele!”, spune profesoara. Îi mai plac mult obiectele vechi: cărţi, reviste, porţelanuri şi tablouri. ”Mai ales să le descopăr şi să le asociez cu poveşti ale celor ce le-au deţinut. Mă încîntă să merg prin tîrgurile şi magazinele de antichităţi, pe oriunde ajung, să admir acele fragmente din viaţa generaţiilor ce ne-au precedat. Pentru mine nu e importantă valoarea în bani a unui obiect, ci să îmi facă plăcere să îl privesc. Dacă pot, le integrez în viaţa de zi cu zi. De exemplu, şi astăzi macin piperul într-o rîşniţă ce funcţionează perfect, chiar dacă provine de prin 1890, de la străbunica mea”. Gabriela Scutaru mai are şi alte slăbiciuni. De pildă, cea pentru motoarele şi maşinile puternice şi rapide. ”Probabil de aceea sînt şi un mic fan Formula 1 şi al echipei Ferrari (cîteva obiecte cu însemnele firmei au fost primele cumpărături dintr-un drum prin Milano!), pentru filmele de calitate, pentru muzica bună. Dar, dintre toate, mai am de menţionat două lucruri care s-au născut pasiuni, însă au devenit jaloane în devenirea mea şi îmi sînt de real folos şi azi: cărţile şi cunoaşterea limbilor străine. Aici un rol important l-a jucat familia mea, bunicii şi părinţii, de la care am beneficiat de biblioteci cu titluri importante, de mică atrăgîndu-mi atenţia. Şi tot ei sînt cei care m-au îndrumat către citit şi studiul limbilor străine. De la fiecare am luat cîte ceva: de la bunici înclinaţia pentru limba franceză, de la tatăl mei preţuirea pentru limba italiană, de la draga mea profesoară, doamna Lenuş Bujdei, pasiunea pentru limba engleză. Şi astăzi păstrez dicţionare Larousse de la începutul anilor 1900 sau cărţi rare, de beletristică, istorice, albume sau lucrări de specialitate, care prin grija familiei au supravieţuit epurărilor din primii ani de comunism. Cititul şi cunoaşterea limbilor străine m-au ajutat mult, mi-au conferit libertate, posibilitatea să comunic cu oameni speciali şi momente reper în viaţă. De aceea, la rîndu-mi, îmi sfătuiesc elevii să înveţe limbi străine, conştientă fiind de beneficiile pe care acestea ţi le oferă”, precizează ea. ”Spuneaţi că pasiunea strică… Poate uneori, atunci cînd pasiunea nu e guvernată de raţiune. Eu cred mai degrabă că ajută şi am observat asta la mulţi oameni pe care îi cunosc. Ce ar fi omul fără pasiuni ? Probabil mai anost, mai sărac sufleteşte, căci în pasiuni investim suflet, grijă, preocupare. Şi acestea sînt caracteristici umane importante, pe care ar trebui să le dezvoltăm fiecare. Şi, la urma urmei, şi discuţiile dintre noi ar fi mai seci. Gîndiţi-vă ce ar fi dacă ar lipsi polemicile dintre împătimiţii de fotbal!  Şi nici nu cred că se sting cu vîrsta… Sînt alţi factori care pot influenţa capacitatea noastră de a ne împlini pasiunile odată cu trecerea anilor – alte priorităţi, preocupări sau griji, anii mulţi ce pot deveni greu de dus, un program prea încărcat şi cîte altele. Eu însămi nu mai am timp atît cît mi-aş dori pentru citit sau pentru filme, pentru că problemele cotidiene ce trebuie rezolvate sînt covîrşitoare. Şi, totuşi, grăbiţi sau nu de grijile cotidiene, pasiunile rămîn, chiar dacă în timp, se mai domolesc sau se schimbă”, mai aflăm de la dascălul care se află în conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean. Născută în Suceava, Gabriela Scutaru a urmat cursurile Şcolii Generale Nr. 1 Suceava, a absolvit Liceul ”Ştefan cel Mare” Suceava şi facultatea de biologie la Universitatea ”Al. I. Cuza” Iaşi. Este profesor de biologie din anul 1993, începîndu-şi activitatea la Liceul Economic Suceava. Din 1994 este profesor titular la Colegiul Naţional ”Ştefan cel Mare” Suceava, iar din 2002 inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului Şcolar al Judeţului Suceava, îndeplinind pe rînd funcţiile de inspector de specialitate pentru biologie, inspector şcolar pentru management educaţional, inspector şcolar pentru implementarea descentralizării instituţionale, inspector şcolar general adjunct, coordonator al departamentului curriculum şi controlul asigurării calităţii.

 

 

 

 

 

 

 

Fiţi sociabili!