Prof. Daniela Argatu, bibliotecar la CCD ”George Tofan” Suceava: ”Doar dacă eşti împlinit şi faci ca profesia să devină vocaţia ta, chemarea ta, doar atunci vei putea da sens existenţei tale”

Prof. Daniela Argatu”Fiecare om este o carte în biblioteca lumii. Iar cartea mea începe aşa: M-am născut în zorii unei duminici însorite, imediat după babele din martie. În perioada frumoasă care a urmat (parcă prea scurtă), am simţit ce înseamnă să fii copil, într-o Românie devenită acum istorie pentru generaţia de astăzi. Cît am fost copil, deseori eram întrebată ce vreau să mă fac cînd o să fiu mare. Am zis doctor, stewardesă, profesor. Vise măreţe…! Mie mi-a plăcut şcoala! Mult! Atunci nu aveam calculator, dar aveam creioane colorate şi cărţi din care ştiam să citesc de la şase ani; aveam manuale uzate dar mascate de coperţi lucioase, uniforma bine călcată, bentiţa albă şi guleraşul apretat dar şi coroniţe şi premii. Am învăţat mult pentru un copil, dar am făcut-o cu drag. Era şcoala mai bună sau mai frumoasă oare? Mi-am făcut singură temele, nu am copiat sau chiulit. Am urmat cursuri de pictură, canto, balet la Casa pionierilor, locul unde îmi dezvoltam latura artistică. Iar cărţile… mi-au plăcut enorm! Am intuit de mică ce comori se ascundeau în cărţi! Am avut şi bibliotecă, acel colţişor de rai! Împreună cu fraţii mei am avut grijă să avem în casă o bibliotecă bine garnisită, la care găseam oricînd ceva de răsfoit cu multă ardoare. De ziua noastră primeam de la ai mei cel puţin o carte. Orice bănuţ care se rătăcea prin buzunarele noastre ajungea negreşit în sertarul librăriei Gulliver din centrul Romanului, care avea tot timpul cărţi extrem de frumoase expuse în vitrine; iar mărunţeii care mai rămîneau (dacă mai rămîneau) se transformau în punguţe de hîrtie maro, foşnitoare, cu bomboane delicioase, sidefate, umplute cu marmeladă”, povestește Daniela Argatu. În perioada care a urmat, Dumnezeu a continuat să o binecuvînteze cu multe lucruri frumoase. ”Am trecut printre primii şi prin treapta I şi a II-a de liceu, iar bacalaureatul a fost o provocare plăcută şi o recunoaştere a muncii mele de pînă atunci. Examenul de admitere, însă, la aproape nou – înfiinţata Facultate de Teologie Ortodoxă din Iaşi, Secţia Litere, a fost cred cel mai greu examen de pînă atunci pentru mine (şase discipline de examen din care jumătate nu se studiau în şcoală) dar şi semnul că urcuşul vieţii devenea anevoios. Am avut norocul de a fi studenta unor mari personalităţi, profesionişti de înaltă clasă şi colegă cu cei mai entuziaşti tineri. În ultimul an de facultate m-am căsătorit tot cu un coleg de facultate, mai mare cu doi ani”, a arătat doamna Argatu. Debutul ei ca profesor de limba şi literatura română s-a petrecut imediat după terminarea facultăţii, în 1996, la Şcoala Generală Boroaia, Structura Giuleşti. ”În cei aproape trei ani cît am predat acolo, am avut ocazia să cunosc oameni minunaţi, acei dascăli de demult, cuminţi şi răbdători, în condiţii aspre pentru mine (o orăşeancă). M-am despărţit de ei în prima zi a lui decembrie, pe un frig cumplit, pentru a-mi urma soţul în noua parohie şi pentru a-mi începe activitatea de profesor de oraş acum, la Şcoala Generală „Jean Bart” din Suceava, iar în anii ce au urmat, la Liceul de Artă „Ciprian Porumbescu” şi Liceul „Mihai Eminescu” din Suceava. Minunaţi ani! Amintiri cu profesori şi elevi deopotrivă, cu care şi astăzi cînd mă întîlnesc mă bucur imens”, rememorează Daniela Argatu. Și, spune ea, totuși, ”în aceşti ani, cea mai mare realizare a mea a fost aducerea pe lume a celor patru copii, două fete şi doi băieţi, care au moştenit, spre marea noastră bucurie, credinţa, dragostea pentru carte şi înclinaţiile artistice. Lor le-am dedicat tot ce era frumos şi bun în noi!”. Momentul de cotitură profesională pentru Daniela Argatu a fost în toamna lui 2005 cînd dragostea ei pentru cărţi a făcut-o să se prezinte la concursul de ocupare a postului de bibliotecar metodist la Casa Corpului Didactic „George Tofan” Suceava. ”Ţin minte că mama mea a plîns atunci de parcă renunţarea mea la statutul de profesor şi îmbrăţişarea carierei de bibliotecar ar fi fost cea mai greşită opţiune a mea. Dar am împăcat-o spunîndu-i că şi alţi oameni mari de cultură au fost bibliotecari (Kant, Fraţii Grimm, Haşdeu, Eminescu, Elena Farago, Blaga, Vianu, Noica, Bacovia, G. Călinescu). Cu timpul… a înţeles. Evident novice fiind în ale biblioteconomiei a trebuit să insist pe formarea mea continuă şi de aceea am urmat cele două mastere (de biblioteconomie şi pentru profesor documentarist – prima promoţie), numeroase cursuri de perfecţionare dar am şi participat la numeroase simpozioane, conferinţe, stagii şi saloane naţionale, internaţionale. Se spune că un bibliotecar adevărat se formează greu, în şapte – opt ani şi este adevărat. În această perioadă am descoperit diferenţa dintre meserie şi profesie şi, evident, am ales profesia. Sprijinită fiind de colegii de la Casă, de la Asociaţie (Asociaţia Bibliotecarilor din România), am scris aproape o sută de articole de specialitate, am coordonat trei volume, sînt coautor la un instrument de management de bibliotecă, am colaborat la elaborarea <Istoriei presei>, a primului <Tratat de biblioteconomie>, la realizarea <Monografiei bibliotecilor Caselor Corpului Didactic din România>, la realizarea standardului ocupaţional pentru profesia de bibliotecar cu studii superioare, la editarea manuscrisului lui George Tofan, <Învăţămîntul în Bucovina>; am ţinut, la rîndul meu, cursuri de formare pentru colegii mei bibliotecari şcolari, pe care îi coordonez metodologic cu tot dragul”, mai aflăm de la doamna Argatu. În parcursul ei de două decenii de adult responsabil a devenit preşedinta comitetului de părinţi de la GPN Obcini Suceava, membră în Consiliul de Administraţie la GPN Obcini Suceava, vicepreşedintă în Consiliul Judeţean al Părinţilor din judeţul Suceava, membru fondator Clubul Cadrelor Didactice Bucovina, secretar în cadrul secţiunii Tehnici pedagogice în bibliotecă din cadrul diviziunii Biblioteci şcolare, preşedinte filiala Asociației Bibliotecarilor din România Suceava 2011-2015, membru în Consiliul Naţional de Conducere al Asociației Bibliotecarilor din România, ABR. ”Ce cred eu acum, după ce m-am dedicat cărţilor? Doar dacă eşti împlinit şi faci ca profesia să devină vocaţia ta, chemarea ta, doar atunci vei putea da sens existenţei tale. Numai împlinit vei fi recunoscător celor care te-au sprijinit necondiţionat în evoluţia ta, iar împlinirea e posibilă numai dacă vei deveni o valoare în sine”, declară ea. Recent, profesoara Daniela Argatu a fost selectată în calitate de specialist al comunităţii de bibliotecari din România, de către Ambasada Germaniei, prin intermediul Institutului Goethe din Bucureşti şi “Bibliothek & Information International (BI-International)” (http://www.bi-international.de/english), pentru o vizită de studii ce va avea loc la Munchen la mijlocul lunii octombrie a.c.  Contribuţiile la realizarea Tratatului de biblioteconomie, a Standardului ocupaţional pentru profesia de bibliotecar cu studii superioare, studiile şi cercetările de specialitate numeroase, activităţile cultural-educative desfăşurate la Casa Corpului Didactic Suceava şi în cadrul Asociaţiei Bibliotecarilor din România, au fost principalele criterii de selectare. Daniela Argatu se numără printre cei cinci beneficiari ai acestei vizite, alături de nume importante ale biblioteconomiei româneşti: directorul Bibliotecii Naţionale a României – prof. Elena Târziman, profesori ai Facultăţii de litere Bucureşti, Secţia Biblioteconomie şi Ştiinţele informării, BCU Cluj. Această activitate se înscrie în planul de promovare europeană a bibliotecii româneşti şi va conduce la proiecte viitoare şi la planuri de colaborare pe termen lung între bibliotecarii români şi germani. 

 

 

 

 

 

Fiţi sociabili!