Prezumţia de vinovăţie

„Vreau să ştiţi ce aţi făcut cu votul din 9 februarie: aţi votat trei cereri de arestare preventivă şi o cerere de reţinere, pe 10 februarie am fost reţinută, iar pe 11 februarie am fost arestată pentru 30 de zile. Am fost dusă în arestul Poliţiei Capitalei, verificată la sînge şi dezbrăcată. Mi-au luat sutienul şi am fost într-o cameră de trei pe trei metri, în care erau patru paturi, cîte două suprapuse, apă caldă era doar dimineaţa şi noaptea, iar wc-ul era de tip turcesc, fără uşă, dotat însă cu un duş pe care îl foloseam să tragem apa. Atunci cînd nimeni nu-l folosea, puneam un pet pe post de capac ca să nu poată veni şobolanii. Pereţii erau scorojiţi, geamul nu se închidea cum trebuie şi era curent. Dacă te spălai pe cap, nu aveai acces la foen să te usuci, ceea ce-ţi dădea şanse la o răceală, dacă nu cumva la o pneumonie sau meningită”, a povestit Elena Udrea în plenul Camerei Deputaţilor, care, ulterior, a votat o nouă cerere a DNA de arestare preventivă a deputatului pentru noi acuzaţii în dosarul „Gala Bute”.

Elena Udrea a adăugat că ar fi vrut să vină în cătuşe pentru ca şi deputaţii să le poată vedea şi atinge, astfel încît să înţeleagă mai bine ce se întîmplă. „Aş fi vrut să vin astăzi în cătuşe în faţa dumneavoastră ca să la puteţi vedea, să le puteţi atinge, ca să înţelegeţi mai bine ce se întîmplă. Nu vreau să vedeţi această descriere a faptelor un reproş, din contră, într-o anumită măsură vreau să vă mulţumesc, mi-aţi deschis ochii”, le-a mai spus Elena Udrea deputaţilor.

 

Scena 1

 

(Crîşmarul măsoară cu o ruletă pereţii cîrciumii şi notează rezultatele într-un carneţel.)

Costică: Ce tot pui la cale de dimineaţă?

Crîşmarul: Pun la cale să extindem afacerea.

Costică: Pentru ce s-o extinzi, dacă tot nu intră nimeni la crîşmă?

Crîşmarul: Tu de ce crezi că nu intră?

Costică: Că le-o intrat spaima-n oase de tot.

Crîşmarul: Spaimă de cine? Spaimă de ce? Spaimă de unde?

Costică: Spaimă de DNA, SRI, de statu de drept, de justiţia independentă.

Crîşmarul: Ia stai puţin! Unde vezi tu toate prostiile astea?

Costică: La televizor.

Crîşmarul: Eu te întreb unde vezi tu toate prostiile astea la mine la crîşmă.

Costică: La tine nu văd. Da la prezumţie te-ai gîndit?

Crîşmarul: Care prezumţie?

Costică: Prezumţia de vinovăţie. Tu crezi că te joci cu aşa ceva?

Crîşmarul: De unde ştii tu de prezumţia asta?

Costică: De la parlament, de la televizor, din ziar.

Crîşmarul: Eu n-am văzut, da mă rog: fiecare vede ce vrea, că de asta-i democraţie.

Costică: Şi asta nu te pune pe gînduri? Vrei să ţi-o spun pe cea dreaptă?

Crîşmarul: Spune şi nu mă mai ameţi, că am treabă.

Costică: Hai să-ţi spun. De delaţiune ai auzit? De denunţ va să zică.

Crîşmarul: Nici de astea n-am auzit.

Costică: Atunci să-ţi intre în cap. Lumea se teme de ele.

Crîşmarul: Şi ce am eu cu astea?

Costică: Să ştii că le ai foarte tare. Tu ştii cel mai bine ce face băutura din om.

Crîşmarul: Îl face neom.

Costică: Şi care-i diferenţa între om şi neom?

Crîşmarul: Care să fie? Neomu-i mai vesel, în timp ce omu-i trist tot mereu.

Costică: Şi cînd omu se veseleşte, ce se petrece?

Crîşmarul: Ce se petrece?

Costică: Se petrece bătaia, denunţu, delaţiunea şi de-aici toate relele.

Crîşmarul: Adica ce vrei să zici? Că la mine la crîşmă se petrece denunţuri, delaţiuni?

Costică: Tu ce crezi? Nu aici s-o zvonit cu Sinescu? Nu aici se zvoneşte cu Lungu? Nu aici se zvoneşte cu Flutur?

Crîşmarul: Ce se zvoneşte? Că m-ai făcut curios.

Costică: Hai să nu mai vorbim, că nu ştii cine te interceptează.

Crîşmarul: Văd că ţi-o intrat şi ţie spaima în oase.

Costică: Mai bine spaima decît frigu din arest preventiv.

Crîşmarul: Ştii ceva? Mă gîndesc că ce spui parcă are un sîmbure de adevăr.

Costică: Parcă sau are?

Crîşmarul: Are, bă. Ce mai încolo şi-ncoace?

Costică: Şi-atunci te mai apuci de extins la afacere?

Crîşmarul: Nu mai ştiu ce să zic. Poate amîn, pînă trece.

Costică: Ce să treacă?

Crîşmarul: Delaţiunea asta, cum îi spui tu.

Costică: Asta nu trece, ba dimpotrivă. N-ai văzut la Cocoş? N-ai văzut la Pinalti?

Crîşmarul: N-am văzut. Ce să văd?

Costică: Îi bagă la apă pe toţi fără milă.

Crîşmarul: Pe mine nu mă cunoaşte.

Costică: Udrea nu te cunoaşte, de cînd o fost cu Flutur la horă în sat?

Crîşmarul: Şi Udrea s-o apucat de delaţiuni?

Costică: Tu crezi că-i mai brează ca Pinalti şi ca Cocoş?

Crîşmarul: Nu mai brează. Mai blondă. Cine ar crede ce spune o blondă?

Costică: Cu justiţia independentă te pui? Pentru ei nu contează.

Crîşmarul: Şi-atunci ce ne facem? Imigrăm la ucraineni?

Costică: Acolo s-ar putea să fie război.

Crîşmarul: Război ca război, da scăpăm naibii de prezumţia asta nenorocită.

 

Scena 2

 

(Costică îndeasă într-un sac fel de fel de haine şi obiecte personale.)

Ionică: Ce-ţi faci bagajele? Unde pleci?

Costică: Plecăm toţi. Ne ducem în Ucraina, să scăpăm de prezumţie.

Ionică: Stai, bă, nu fi prost, că şi prezumţia are avantajele ei.

Costică: Tu de unde vii aşa de deştept dintr-o dată?

Ionică: De la arestarea lu Udrea.

Costică: Şi acolo nu funcţionează prezumţia asta?

Ionică: Cum să nu funcţioneze? De asta îţi spun.

Costică: Şi atunci ce propui?

Ionică: Propun să extindem afacerea.

Costică: Asta vroia şi crîşmaru. Cum s-o extinzi, dacă nu mai vine nimeni la crîşmă?

Ionică: O să-i facem să vină buluc.

Costică: Cum să-i facem să vină, dacă se teme toţi de delaţiune?

Ionică: Las’ să se teamă, că frica-i ruptă din rai.

Costică: Şi noi cum o să facem să-i aducem la crîşmă?

Ionică: Schimbăm destinaţia. Facem din crîşmă sală de antrenament.

Costică: Pentru muşchi?

Ionică: Nu pentru muşchi. Pentru arest preventiv.

Costică: N-am înţeles. Vrei să vii cu boii acasă, ca să pricep?

Ionică: Va să zică să zicem că eu te denunţ.

Costică: De ce să mă denunţi tu pe mine? Eşti prost la cap?

Ionică: Nu te denunţ. Da să zicem că te denunţ. Şi cînd te denunţ, ce se întîmplă cu tine?

Costică: Să zicem că mă bagă în arest preventiv. Da numa să zicem.

Ionică: Şi tu nu eşti pregătit să trăieşti în arest preventiv. Sau poate eşti pregătit!

Costică: Cum să fiu, bă? Eşti prost la cap?

Ionică: Şi deci ajungi şi nu ştii care-i treaba. De asta facem o sală de antrenament, ca să fii antrenat.

Costică: Contra cost?

Ionică: Contra cost, că dotările costă.

Costică: În ce constă dotările astea?

Ionică: Mai întîi, o cameră trei pe trei.

Costică: Asta este. Mai altceva ce mai trebuie?

Ionică: Paturi suprapuse de fier.

Costică: Le aducem din odaia de dincolo.

Ionică: Un gardian sau cum îi mai spune acuma în democraţie.

Costică: Mă fac eu gardian. Altceva?

Ionică: Stai aşa, să vedem dacă corespunzi la cerinţe. Ştii să verifici la sînge? Ştii să dezbraci deţinuţi?

Costică: Mai ales deţinute. M-o excitat tare faza cu sutienu lu Udrea.

Ionică: Să-ţi fie ruşine.

Costică: Mă mai gîndesc. Ce mai trebuie la arest?

Ionică: Veceu turcesc fără uşă. Avem?

Costică: Avem în curte. Îi scoatem uşa fără probleme şi bifăm că avem.

Ionică: Pereţi scorojiţi avem? Văd că avem. Curent de la geamuri avem? Văd că avem. Apă caldă n-avem.

Costică: La ce ne trebuie apă caldă?

Ionică: Ca s-o închidem dimineaţa şi ziua.

Costică: Nu ne mai complicăm s-o închidem. Mai bine n-o avem şi ne scuteşte de-o treabă.

Ionică: Un pet ne mai trebuie, obligat.

Costică: Ce să facem cu el?

Ionică: Să-l punem peste veceu, să nu iasă şobolani din closet.

Costică: De ce să nu iasă, săracii?

Ionică: Că aşa spune normele europene de arest preventiv, să nu iasă.

Costică: Bine, bă. Condiţii avem. Arestaţi de unde aducem?

Ionică: Asta-i floare la bască. Primari avem, funcţionari avem, prezumţie este, DNA este. Delaţiunile să trăiască!

 

Epilog

(Crîşmarul iese din beci, speriat de întunericul de acolo.)

Crîşmarul: Ce-i cu cătuşele astea la tine? Te-o arestat preventiv la domiciliu?

Ionică: Nu m-o arestat nimeni. Ţi le-am adus să le vezi, să le atingi.

Crîşmarul: Da de ce treaba asta?

Ionică: Ca să te obişnuieşti cu ideea, să înţelegi mai bine ce se întîmplă.

Crîşmarul: Ce se întîmplă? Nu mă băga-n boale şi tu!

Ionică: Facem antrenament pentru arest preventiv la poliţie.

Crîşmarul: Cu mine te-ai găsit să începi?

Ionică: Ca să-ţi dai seama ce se întîmplă, ţi-am spus.

Crîşmarul: Şi cine urmează?

Ionică: Tot mai mulţi, tot mai mulţi. Că abia o început moda cu delaţiunea.

Crîşmarul: Şi dacă nu încape toţi în arest preventiv la poliţie?

Ionică: N-are decît să-şi facă fiecare arest la domiciliu. Da mai întîi să vină la noi să se antreneze.

Fiţi sociabili!