Prețul corect

E deja vreme lungă de cînd domnul Gigi Becali a căpătat oarecum inexplicabil drag de fotbal, devenind unul din acei așa numiți „investitori” în nobilul sport, activitate complet diferită de toate celelalte îndeletniciri ale domniei sale de pînă atunci, de la creșterea, tunsul și mulsul oilor pînă la specula cu terenuri. În acest context, nici nu e de mirare că destui dintre cei care se preocupă de soarta fotbalului românesc au considerat că domnul Becali se află, pur și simplu, în căutarea unei spălătorii cît mai eficiente. Iar mai lesne și mai cu spor decît prin fotbal nu cred că se pot spăla mai bine orice fel de bani, de orice culoare și mirosind a absolut orice. Proverbele și zicătorile de aia există: pentru a exprima într-o formă cît mai sintetică mari adevăruri. Cum ar fi acela că „pofta vine mîncînd”. În consecință, domnului Becali i-au veni niscai pohte pe care a avut grijă să și le potolească tot cu ajutorul fotbalului: aceea de a deveni europarlamentar, aceea de a-și cumpăra palate, de a călători la Muntele Athos mai des decît acasă, la Constanța.

Pentru toate acestea a avut de plătit un preț. Să zicem că acesta a fost închisoarea pe care, mai degrabă nevinovat, a făcut-o, cam în felul în care și Al Capone a fost închis nu pentru crime, ci pentru fraudă fiscală.

Exact la fel stau lucrurile și cu echipa lui de fotbal: pentru a face performanță trebuie plătit un preț. Nu poți cîștiga campionatul investind cîțiva bănuți în niște împiedicați, pe care apoi mai și vrei să-i revinzi la preț de diamante.

Cînd dl. Becali va învăța care e prețul corect pentru diverse chestii poate va reuși să-și facă și echipă de fotbal.

Fiţi sociabili!