Prefaţă la un nou dicţionar stratonian

Prietenul Cezar Straton îmi propune, măgulitor, să-i mai prefaţez o carte. O fac cu ezitare, dar şi ulterioară plăcere; ezit fiindcă ştiu ce greu se citeşte un asemenea op, plin de informaţii, bombardat de citate, incluzînd tristeţi iremediabile şi frivolităţi care (aproape) îţi înroşesc obrazul. Şi îl citesc cu plăcere, fiindcă apreciez ideile lui temerare, erudiţia, inteligenţa şi puterea de muncă. Dacă ar fi un conformist, poate s-ar supăra că n-am scris şi „talentul”. Vedeţi, termenul aici este oarecum impropriu, deoarece nu e o carte literară. Şi pentru a o alcătui, trebuie un talent special. Ce-i drept, nu e nici un dicţionar în accepţiune ştiinţifică. „Dar ce e, bre?” – se va impacienta un cititor nerăbdător.

Să-ncercăm să definim subspecia în care s-ar încadra acest Dicţionar amoros (şi nu numai). E un miscelaneu. Melanj original de umor, statistică, informaţii, meditaţii, bancuri chiar, adaptate, poezii, etimologii de fobii şi filii, porecle (la sîni, spre exemplu, sînt cîteva chisnovate – „Brad Pitturi, mofturoşi, claxoane, iepuraşii de pe piept” ş.a.), chiar limbaj crud, licenţios (în traducerile lui Şerban Foarţă), ori în versurile – foarte frumoase – ale lui Liviu Antonesei şi Emil Brumaru. Genul acesta cere nu doar cultură şi spirit ludic, ci şi muncă multă (noţiuni, în general, neîmperecheabile!). Nu e uşor să scrii aşa ceva: dacă ne referim la o carte-serial (Caietele principelui de Eugen Barbu), ştim că acolo au mai scris, pe lîngă autor, trei-patru „negri”; Cezar le-a scris (cinci pînă acum) singur! Şi, de bună seamă, le va mai scrie – căci odată intrat pe panta asta, e greu să te mai opreşti… E o carte fără tabuuri, fără prejudecăţi, amestec de rigoare ştiinţifică şi gînduri deşucheate. Un alt exemplu: lucruri inventate de femei – berea, fierăstrăul circular, jocul Monopoly, materialul vestei antiglonţ şi ştergătoarele de parbriz. Cui i-ar fi dat prin minte?!

După opinia mea, cele mai reuşite definiţii sînt cele care te predispun la comentarii (dau exemple mai jos).Fiindcă nu vreau să plictisesc, le-am selectat pe cele mai scurte – cartea avînd definiţii redactate între un rînd şi… două pagini! Spun asta destul de des: cînd scrii despre o carte, eşti tentat să scrii… o altă carte! Îmi voi reprima pornirea şi aleg doar cîteva definiţii, care provoacă la replică, la comentarii. Ăsta-i avantajul unui dicţionar neosificat, rescriibil: dacă-n Dicţionarul Scriitorilor români, spre exemplu, la fişa Caragiale, se spune că s-a născut în 1852, tu n-ai cum să contrazici informaţia. La Dicţionarul amoros, eşti invitat să intervii fiindcă, nu-i aşa, amorul nu este o noţiune exactă. Din fericire…

La litera A am găsit o informaţie consternantă: „doar 12% dintre bărbaţi au avut mai mult de-o parteneră”. Incredibil! Mă consider un fericit: dacă rămîneam în plutonul ălorlaţi 88%?…

         Activ. „Un tînăr nu mai e activ sexual de cînd i s-a stricat calculatorul” (asta-i mai amară decît se crede! Mi-am pus serios problema, urmărindu-l pe fiul meu cel mic: dacă n-ar mai avea laptop şi mobil, ar putea rămîne întreg la minte?).

         Actorie. Glenda Jackson, citată: „Cînd trebuie să plîngă, se gîndeşte la viaţa ei sexuală. Cînd trebuie să rîdă, la fel!”. N-ai fi zis că e atît de nefericită!…

         Adevăr. „Singura dată cînd politicienii spun adevărul e atunci cînd se fac mincinoşi, unii pe alţii”. Nu mai e nevoie de comentarii.

         Angel. Asta mi-a plăcut cel mai mult, fiindcă-i citată o poezie erotică… de-a mea ! (egofilul din mine face eforturi disperate să nu o reproducă!).

         Bagaj. „Mulţi bărbaţi şi-ar părăsi nevestele, dacă ar şti să-şi facă bagajele” (şi dacă ar mai avea şi curaj, Cezare!).

         Bărbat. Din multele definiţii, mi-a plăcut aia cu bărbatul bogat şi generos care va trebui să aleagă, pînă la urmă, doar una. Sau: „a fi un adevărat bărbat înseamnă a fi în stare să pierzi totul” (aşa am aflat şi eu c-am fost bărbat adevărat!).

         Belea. „Socru-meu şi-a făcut operaţie de schimbare de sex: acum am două soacre!” (curat belea, zău!).

         Capcană: „Bărbatul vînează femeia pînă cînd ea îl prinde”. Deci, păsărica-i cu noroc…

         Catolici. „Preoţii se pot căsători? Da, dacă se iubesc” (aici mă abţin).

         Cădere. „Iubirea e singurul lucru care poate salva un bărbat, îl poate opri din cădere”. Frumos! Şi dramatic. Aici nu mai e loc de ludic.

         Compliment. „O femeie despre care se spune că e destul de frumoasă nu e, de fapt, frumoasă”. Aşa e! Mă enervează pe facebook multe ţuţere ipocrite care se extaziază în faţa unor paceaure naşparlii!

         Şi în fine, Zădărnicie. „Să iubeşti pe cineva care nu te iubeşte, e ca şi cum ai aştepta trenul, în aeroport”.

         De citat aş mai cita, dar mă tem de ura ta, lector al prefeţei! Sfatul meu dezinteresat: citeşte acest dicţionar. Merită!

 

                                                                           Bogdan ULMU

P.S. Prefaţă la Dicţionar amoros, cartea (în curs de apariţie) a subsemnatului.

 

Fiţi sociabili!