Politica bancară

Francul elveţian a ajuns la maximul istoric de 4,5054 lei, suficient cît să pună gaz pe focul dezbaterilor privind creditele în monedă străină. În timp ce cei 75.000 de români îşi numără ultimii bani pentru achitarea ratelor, autorităţile caută soluţii în sprijinul populaţiei supraîndatorate: restructurarea creditelor, aprobarea în regim de urgenţă a legii insolvenţei persoanelor fizice sau identificarea de soluţii punctuale între bănci şi clienţi de convertire a creditelor din valută în lei. Aprobarea oricăreia dintre aceste soluţii necesită însă timp, pe care românii care s-au trezit cu rate mai mari peste noapte nu prea îl mai au.

 

Primarul PNL din Gura Humorului, Marius Ursaciuc, a criticat şi a ironizat în acelaşi timp modul în care Guvernul României a decis să împartă anul acesta fondurile pentru bugetele administraţiilor locale. Marius Ursaciuc a spus că nu a făcut aceste afirmaţii pentru a se plînge de situaţia existentă, însă dacă pînă în prezent a avut ca provocare „să facă din rahat bici, şi să-l facă să pocnească”, de acum înainte marea provocare va fi să găsească materia primă pentru bici.

Scena 1

 

(Crîşmarul închide radioul şi-l face pe Costică atent la chestiunile zilei.)

Crîşmarul: Tu ai auzit ce nenorocire?

Costică: Iarăşi o împuşcat caricaturişti?

Crîşmarul: N-o mai împuşcat, bă. Stai liniştit!

Costică: Atuncea cum de-i nenorocire? O fost cutremur?

Crîşmarul: N-o fost cutremur. Stai liniştit!

Costică: Da ce-o fost, fir-ar să fie? S-o scos Eminescu din manuale?

Crîşmarul: Taci, că eşti prost! Manualele o rămas aşa cum o fost.

Costică: Şi-atunci care-i nenorocirea?

Crîşmarul: Nenorocirea-i cu francu elveţian.

Costică: N-are cum! Te-o păcălit careva.

Crîşmarul: Cu ce să mă păcălească?

Costică: Cu elveţienii. Cum să fie nenorocire la elveţieni?

Crîşmarul: Aşa cum îţi spun! Elveţienii o sfeclit-o.

Costică: Şi ţie ce-ţi pasă?

Crîşmarul: Îmi pasă că toate se răsfrînge la noi.

Costică: Hai că mă uimeşti. Noi avem peisajele noastre, ei au peisajele lor.

Crîşmarul: Nu la peisaje se răsfrînge.

Costică: Ştii ceva? Chiar dacă s-ar răsfrînge la peisaje, n-are cum să ne afecteze.

Crîşmarul: Şi eu cred tot aşa, da uite că tot se răsfrînge.

Costică: Ia spune-mi pe înţeles, să pricep.

Crîşmarul: Va să zică tu ştii că noi avem lei vechi şi lei noi.

Costică: Cred şi eu. Că altfel s-ar duce de rîpă economia.

Crîşmarul: Şi deci noi n-avem treabă cu alte monezi.

Costică: Dacă n-avem, ce-ţi baţi capu?

Crîşmarul: Intervine aici politica bancară.

Costică: N-ai zis tu că nu mai facem politică?

Crîşmarul: Politică bancară tot facem, că n-avem încotro.

Costică: Şi ce vrei să spui? Că iar vin alegeri?

Crîşmarul: Nu vin alegeri. Vine inflaţie.

Costică: Ce-nseamnă inflaţie?

Crîşmarul: Inflaţie înseamnă cînd ai prea mulţi bani.

Costică: Cum să fie nasol cînd ai prea mulţi bani?

Crîşmarul: Uite-aşa. Că n-ai ce face cu ei şi-atuncea te duci şi-ţi cumperi valută.

Costică: Nici asta nu-i rău.

Crîşmarul: Şi cu valuta ce faci?

Costică: Îţi cumperi de toate.

Crîşmarul: Asta-i, că-n primu rînd nu-ţi permiţi să-ţi cumperi valută.

Costică: Şi-atuncea cum rezolvi treaba asta?

Crîşmarul: Aici am vrut să te-aduc, să pricepi. Ştii ce-am făcut noi?

Costică: Ce-am făcut noi?

Crîşmarul: Am făcut credite în franci elveţieni.

Costică: Eu n-am făcut, du-te naibii!

Crîşmarul: Nu noi ca atare. Noi românii. Pricepi?

Costică: Nu pricep.

Crîşmarul: Noi românii am împrumutat franci elveţieni şi acuma trebuie să-i dăm înapoi.

Costică: Păi, să-i dăm.

Crîşmarul: Cum să-i dăm, dacă nu-i avem? Nu la noi mă refer.

Costică: Atunci să nu-i dăm. Dă-i în mă-sa de elveţieni cu peisajele lor cu tot!

Crîşmarul: Cu elveţienii am aceeaşi părere. Da-i vorba de bănci.

Costică: Băncile să stea-n banca lor!

Crîşmarul: Dacă dă faliment băncile, ce crezi că se-ntîmplă?

Costică: Cu mine nimica. Şi tu ce-ţi baţi capu? N-ai altă treabă?

Crîşmarul: Ţi-am zis că-i vorba de politica bancară de care n-o auzit nimeni în sat.

Costică: Şi deci ce-ai de gînd?

Crîşmarul: Am de gînd să formez un partid bancar şi să ajung preşedinte la el.

Costică: Cum să se scheme partidu?

Crîşmarul: Încă nu m-am gîndit. Te înscrii?

Costică: Să emigrez iarăşi? Abia am emigrat anu trecut la PSD.

Crîşmarul: Nu-i nimic. Acuma emigrezi la elveţieni şi de-acolo nu te mai clinteşte nici naiba!

 

Scena 2

 

(Ionică intră, afişînd un aer de îngrijorare majoră.)

Ionică: Aţi auzit şi voi de criza asta bancară?

Costică: Am auzit şi am emigrat deja în partidu elveţian.

Ionică: Ce-ţi trebuie ţie partid? Nu ţi-i bine ca simplu cetăţean?

Costică: Cică ne umple crîşmaru de valută pe toţi.

Ionică: Ce fel de valută?

Costică: Franci elveţieni dacă ai auzit.

Ionică: N-ai decît, da nu te sfătuiesc.

Costică: Crîşmaru spune că-i cea mai tare valută din lume.

Ionică: Vrei să cumperi sau vrei să vinzi?

Costică: Nici una, nici alta. Vreau să primesc.

Ionică: Şi cum ai să faci?

Costică: M-am băgat de curînd în politica asta bancară.

Ionică: Şi ce?

Costică: Facem şpăgi în valută elveţiană.

Ionică: Cine-ţi dă şpăgi? De unde faci şpăgi?

Costică: De licitaţii şi achiziţii n-ai auzit?

Ionică: Ia stai tu să-ţi explic. În ce ţară trăieşti tu?

Costică: În România.

Ionică: Şi eşti patriot?

Costică: Patriot-patriot!

Ionică: Şi cîţi bani ai tu în buzunar în clipa de faţă?

Costică: Trei lei şi cincizeci de bani.

Ionică: Şi eşti mîndru că eşti român?

Costică: Sigur că-s mîndru.

Ionică: Atuncea te-ntreb: ce cauţi tu într-un partid elveţian?

Costică: Crîşmaru mi-o zis să mă-nscriu.

Ionică: Pînă azi unde-ai fost? La PNL sau la PSD?

Costică: La amîndouă.

Ionică: Te-ai ales cu vreo şpagă? Ţi-o dat guvernu ceva?

Costică: Nu mi-o dat. Mi-o luat.

Ionică: Vrei un sfat?

Costică: Cum să nu vreau? Dă-mi un sfat.

Ionică: Lasă-te de politică. Apucă-te de furat.

Costică: Tu de unde le ştii chiar pe toate?

Ionică: Fiindcă-s umblat.

Costică: Şi acuma ce-i de făcut?

Ionică: Acuma cu cine?

Costică: Cu francu elveţian.

Ionică: Acuma-i de stat şi de aşteptat.

Costică: Primăvara sau ce?

Ionică: Să-şi revină.

Costică: Şi între timp?

Ionică: Între timp ce?

Costică: Între timp noi ce facem?

Ionică: Admirăm peisaje.

Costică: Şi săracii îndatoraţi?

Ionică: Îi chemăm şi pe ei.

Costică: Crezi că-şi revine aşa, tam-nisam?

Ionică: Cine, bă, să-şi revină?

Costică: Francu elveţian. Că de săracii îndatoraţi mă doare la bască.

 

Epilog

(Crîşmarul îşi dă cu căciula de pămînt şi îşi freacă mîinile cu satisfacţie.)

Crîşmarul: Bine că te-ai întors, că am găsit o soluţie.

Ionică: Soluţie pentru ce?

Crîşmarul: Pentru francu elveţian.

Ionică: Unde-ai găsit soluţia asta?

Crîşmarul: La Gura Humorului. Îl ştii pe primar?

Ionică: Marius Ursaciuc. Ce-i cu el?

Crîşmarul: Ştii că nu i-o dat de la guvern nici un ban.

Ionică: Ştiu.

Crîşmarul: Ştii cum drege el busuiocu la Gura Humorului?

Ionică: N-am aflat. Cum îl drege?

Crîşmarul: Face din rahat bici.

Ionică: Şi tu ce propui?

Crîşmarul: Propun la guvern să facă la fel cu datornicii.

 
 
Fiţi sociabili!