Pok-E-ON Master

E.ON a fost ţinta unui val de critici din partea mai multor primari din judeţul Suceava prezenţi la o întîlnire cu reprezentanţii acestei companii, care a avut loc la Palatul Administrativ. Primarii au acuzat faptul că E. ON este „stat în stat”, dar şi că „îşi bate joc” atît de administraţiile locale, cît şi de consumatori, una dintre principalele nemulţumiri fiind aceea că toate investiţiile în extinderea reţelelor se fac din banii beneficiarilor, pentru ca apoi acestea să intre gratuit în patrimoniul companiei. 

Mai mulţi locuitori din comunele Udeşti şi Bosanci au tras un semnal de alarmă extrem de serios vizavi de stadiul în care se află biserica de la Mănăstioara, ridicată de domnitorul Ştefan cel Mare pe locul unde s-a aflat stejarul în scorbura căruia s-a ascuns în momentul în care unchiul său, Petru Aron, îi omora tatăl, pe Bogdan al II-lea. Apelul intitulat „Salvaţi trecutul istoric” a fost adresat Direcţiei Judeţene pentru Cultură, dar şi conducerii Consiliului Judeţean Suceava, în special preşedintelui Gheorghe Flutur. 

Preşedintele Organizaţiei Judeţene Suceava a PSD, deputatul Ioan Stan, a făcut un apel către toţi liderii filialelor acestui partid din judeţ să definitiveze cît mai rapid organizarea pînă la cel mai mic nivel şi să atragă către PSD noi membri, reprezentativi pentru comunitate, în vederea abordării cu eficienţă maximă a alegerilor parlamentare din 2016.

 Roşiile au din nou culoare roşie, nu neagră, după ce în Piaţa Centrală a Sucevei au fost făcute o serie de modificări la acoperişul montat recent, în cadrul lucrărilor de modernizare a acestui spaţiu de comercializare a produselor agroalimentare. 

Preşedintele Consiliului Judeţean, Gheorghe Flutur, l-a adus pe Ştefan cel Mare în biroul său. Şeful administraţiei judeţene şi-a dotat recent spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea cu un tablou din sticlă care îl reprezintă pe marele voievod în picioare, după modelul picturii de la Mănăstirea Voroneţ. Stilul tabloului este însă unul modernist, fiind iluminat cu leduri cu lumină caldă.

 

Scena 1

(Crîşmarul aprinde o lumînare şi o pune pe masă.)

Crîşmarul: Iar ne-o stins ăştia lumina.

Costică: Văd. Ce să-i faci? N-ai ce face.

Crîşmarul: Cum să n-ai, mama lor de pokemoni!

Costică: Ce-i ăştia pokemoni?

Crîşmarul: N-ai auzit de E-ON?

Costică: Am auzit. Ăştia cu lumina, va să zică. De ce le zici pokemoni?

Crîşmarul: Că ei o inventat joaca asta. De la E-On – pok şi se stinge lumina.

Costică: Da ce, asta-i de joacă, să-ţi stingă lumina?

Crîşmarul: De-aia zic, mama lor de pokemoni!

Costică: Nu le vine nimeni de hac?

Crîşmarul: Cine să le vină de hac?

Costică: Nişte oameni de bine, îmi trag eu cu părerea.

Crîşmarul: Şi oameni de bine de unde scoţi?

Costică: De bine – de rău, tot mai găseşti dacă-i cauţi.

Crîşmarul: Ştii ce găseşti de fapt dacă cauţi?

Costică: Ce găseşti?

Crîşmarul: Pokemoni.

Costică: Adica eu merg prin sat să caut oameni de bine şi găsesc pokemoni?

Crîşmarul: Stai, că nu-i simplu. Cum te-ai gîndit să-i cauţi?

Costică: Mă plimb teleleu şi mă uit în ochii lor.

Crîşmarul: A cui a lor?

Costică: A bucovinenilor.

Crîşmarul: Şi dacă te uiţi, ce?

Costică: Îmi dau seama pe loc care-i pokemon şi care-i de-a nostru.

Crîşmarul: Cum îţi dai seama?

Costică: După căutătură.

Crîşmarul: Anume?

Costică: Anume, dacă-i încruntat, dacă nu-i încruntat.

Crîşmarul: Cine-i încruntat?

Costică: Pokemonu.

Crîşmarul: Nu-s toţi încruntaţi. Te poţi păcăli.

Costică: N-am cum. Ai văzut tu bucovinean încruntat? Cel mult, beat.

Crîşmarul: N-am văzut!

Costică: Vezi?! Şi-atunci ce concluzie tragem noi de aici?

Crîşmarul: N-ai ce trage nici o concluzie.

Costică: Şi-atunci cum îi cauţi?

Crîşmarul: Naiba ştie: cu detectoru.

Costică: Şi detectoru nu merge cu curent? De unde iei curent pentru detector?

Crîşmarul: Şi-atuncea repet: cum îi cauţi?

Costică: Inventez eu ceva.

Crîşmarul: Nu mai inventa, că s-o inventat.

Costică: Ce s-o inventat?

Crîşmarul: Telefonu mobil cu cartelă.

Costică: Şi unde dai telefon?

Crîşmarul: Nu dai telefon.

Costică: Da cum faci?

Crîşmarul: Stai cu ochii pe ecranul de telefon care-i negru.

Costică: Şi?

Crîşmarul: Şi cum mergi tu ca orbetele, hopa apare un pokemon.

Costică: Unde apare dacă eu stau cu ochii pe telefon?

Crîşmarul: Apare pe telefon.

Costică: Mai du-te naibii, că faci mişto de mine.

Crîşmarul: Nu fac mişto! Chiar apare!

Costică: Şi cînd apare, ce fac?

Crîşmarul: Pok, îl prinzi şi la Flutur cu el!

Costică: Flutur cumpără pokemoni?

Crîşmarul: Cum să cumpere? Face şedinţă cu ei şi-i săpuneşte de le iese curentu pe ochi.

Costică: Ştii ceva? Eu n-am telefon.

Crîşmarul: Ştii ceva? Du-te naibii şi tu!

 

Scena 2

 

(Ionică aruncă o sacoşă de rafie pe tejghea.)

Ionică: Ia uite ce v-am adus!

Costică: Răstoarnă sacoşa odată, să văd.

Ionică: Ei? Ce mai zici?

Costică: Ce să zic? N-am cuvinte. Ce-i cu icoanele astea?

Ionică: Icoane de răzuit.

Costică: Nu-i făcătoare de minuni?

Ionică: Dacă le răzuieşti, s-ar putea. Da-ţi garantez: toate-s cîştigătoare.

Costică: De unde le ai?

Ionică: Le-am găsit în scorbura lui Ştefan cel Mare.

Costică: La Putna?

Ionică: La Putna-i mănăstire, tîmpitule. Le-am găsit la Mănăstioara.

Costică: Adica la o mănăstire mai mică.

Ionică: Mică şi dărăpănată. Construită pe-o scorbură.

Costică: Minunea minunilor! De unde-ai ştiut?

Ionică: Vînam pokemoni şi mi-o apărut dintr-o dată.

Costică: Ce ţi-o apărut? Scorbura sau biserica?

Ionică: Scorbura, bă tîmpitule! De ce nu eşti atent?

Costică: Şi-n scorbură ai dat de icoane!

Ionică: Iar eşti tîmpit. Scorbura era virtuală.

Costică: S-o păstrat aşa din vremea lui Ştefan cel Mare?

Ionică: Aşa s-o păstrat! Zici că-i de-atuncea!

Costică: L-ai văzut chiar şi pe Ştefan cel Mare?

Ionică: L-am văzut virtual. Tu ce crezi? Se ascundea de uncheş-su.

Costică: Eu nu ştiu ce să mai cred, de cînd cu pokemonii ăştia de la E-ON.

Ionică: Noroc de ei, că te lingeai pe bot de icoane.

Costică: Pot să răzuiesc una?

Ionică: Una mică, cinci lei. Una mijlocie, zece lei şi aşa mai departe.

Costică: Pentru început, una mică.

Ionică: Ce ţi-o ieşit?

Costică: O excursie-n Turcia, ptiu!

Ionică: De ce păcătuieşti? Scuipi pe icoană?

Costică: Nu scuip. Stuchesc, să nu se deoache.

Ionică: Mai răzuieşte una, dacă nu vrei la turci.

Costică: O răzuiesc pe asta cu Arsenie Boca.

Ionică: Ia să văd: mare minune! Ăsta-i Ion Stan!

Costică: Şi ce-am cîştigat? Că nu înţeleg.

Ionică: Ai cîştigat un carnet de membru PSD.

Costică: Şi mai concret, eu cu ce mă aleg?

Ionică: Nu te alegi tu. Tu-i alegi, la toamnă.

Costică: Pe cine?

Ionică: Pe cine o fi de la PSD.

Costică: Nici asta nu-mi place. Mai răzuiesc una şi gata!

Ionică: Răzuieşte-o pe asta, că-i bonus. Ce ţi-o ieşit?

Costică: O icoană cu Flutur.

Ionică: Ţi-o pus Dumnezeu mîna-n cap.

Costică: Vrei să spui că mă umple de bani?

Ionică: Ori eşti prost, ori eşti prost!

Costică: De ce zici aşa?

Ionică: Ce bani îţi trebuie? Te-ai ales cu un pelerinaj în Bucovina, la vînătoare de pok-e-oni!

 

Epilog

 

(Crîşmarul iese din beci, triumfător ca un campion.)

Crîşmarul: Fie domnu Lungu lăudat!

Ionică: În vecii vecilor, amin! De ce-l lauzi, dacă abia s-o instalat în concediu?

Crîşmarul: Aşa mi-o venit mie! Ştii că-i oprită lumina de la E-ON!

Ionică: Ştiu. N-ai ce face.

Crîşmarul: Cînd colo, ghici de unde am lumină în beci?

Ionică: De la lumînare. De unde să ai?

Crîşmarul: Mi-o pus de la primărie două luminatoare şi ziua se vede ca ziua.

Ionică: Şi noaptea?

Crîşmarul: Noaptea se vede ca noaptea.

Ionică: Şi care-i invenţia?

Crîşmarul: Invenţia-i că barabulele se văd ca barabulele, roşiile se văd ca roşiile, ca să nu mai spun de Ştefan cel Mare.

Ionică: Spune, că nu ştiu.

Crîşmarul: Mi-o apărut pe perete icoana lui Ştefan cel Mare. Luminează şi cîntă.

Ionică: Ce cîntă?

Crîşmarul: Ştefan, Ştefan, domn cel mare.

Ionică: Ia du-te şi răzuieşte-o, poate cîştigi un vaucer de cumpărături.

 

 

 

 

Fiţi sociabili!