Plonjînd în noroiul din fața grajdurilor

Activiștii partidelor din județul Suceava n-au învățat prea multe în cei 30 de ani de democrație, pe alocuri prost înțeleasă. Unii dintre ei se comportă cam la fel ca atunci cînd s-a prăvălit libertatea peste noi și știam ce trebuie să facem cu ea, în sensul că nu au înțeles că o campanie electorală din anul 2020 nu ar trebui să semene prea nici pe departe cu o campanie derulată în 1990 sau 1992. La începutul anilor `90, lumea era necitită și lua ziarele cu brațul, iar pînă nu le citea de la un cap la altul nu se lăsa. Toate prostiile scrise erau înghițite pe nemestecate și cu cît era mai mult de citit cu atît era mai bine.

Astăzi ziarele, alea clasice, pe hîrtie, sînt pe cale de dispariție, locul acestora fiind luate de edițiile online ale publicațiilor și de rețelele de socializare. Lumea s-a dezobișnuit să citească, indiferent de suportul care găzduiește textul. Unii concetățeni dacă citesc de la jumătate de titlu în sus sînt în stare să-și ia concediu de odihnă pentru a-și reveni din șocul produs de efortul intelectual depus. Alții sînt mai răbdători și citesc vreo cinci rînduri, dar de la aș șaselea rînd încolo îi ia cu amețeală și trebuie neapărat să facă o pauza de mîncare sau de hidratare. Oricum, cele mai gustate jumătăți de titlu și bucăți de articol sînt cele referitoare la crime și violuri, la bătăi și la povești de dragoste sfîrșite prost, la pisici și la pizza, la pițiponceală și manelisme. În ceea ce privește materialele electorale, acestea dacă sînt citite de autorii lor și numai de cîțiva dintre lipitorii de afișe ai partidelor, pentru că dacă-i întreabă și nu știu? Activiștii de partide, că politicieni nu le prea poți spune, nu vor să priceapă că nimeni nu stă să piardă timpul cu cearșafuri întregi de realizări, promisiuni și înjurături. Activiștii nu vor să înțeleagă că nu cantitatea contează. Ei, mărimea contează, spune lumea, dar nu se referă la mărimea textelor de propagandă.

Pe de altă parte s-a putut observat că partidele s-au mai cizelat în ceea ce privește designul bannerelor electorale atîrnate între stîlpi, a casetelor electorale publicate în presă și a broșurilor electorale puse în cutiile poștale, pentru a avea cetățeanul de la bloc ce arunca. Am văzut mesaje bine țintite și imagini îndrăznețe, semn că activiștii, dacă nu s-au specializat ei în campanii electorale, au apelat la profesioniști ai comunicării.

În fine, trebuie remarcat că, în general, campania electorală în județul Suceava a fost una destul elegantă, lipsită de barbarismele văzute, de pildă, la Capitală, acolo unde chivuțele și-au pus mîinile în șold, iar țopîrlanii vopsiți în domni s-au dezbrăcat de caracter. În afară de cîteva atacuri la limita de jos a decenței, activiștii suceveni au evitat să se faulteze grosolan, excepție făcînd unii transmițători de mesaje care-și spun impropriu jurnaliști și care din dorința de a se evidenția în fața sponsorilor lor politici au sărit calul, plonjînd în noroiul din fața grajdurilor. După care s-au ridicat, s-au scuturat, au plecat acasă și s-au spălat, pentru ca alegerile generale din 6 decembrie să-i găsească mai curați și mai uscați înainte de a sări din nou calul.   

Fiţi sociabili!