Planeta aberanţilor

Deşi ne lăudăm că sîntem în vîrful piramidei trofice şi că strămoşul nostru este „hommo sapiens”, am reuşit să transformăm planeta într-una total iresponsabilă şi, nu de puţin ori, aberantă din cale afară. N-avem pretenţii de mari umorişti, dar de niţel sarcasm tot mai sîntem capabili. Aşa că, înarmaţi cu această nevinovată armă, vom face un parcurs în marele univers al aberaţiei. Cele mai la îndemînă exemple ni le oferă natura însăşi. Mutanţii sînt, în general, consideraţi ca nişte curiozităţi în lumea ştiinţei şi trezesc apetitul savanţilor pentru cercetare. Indiferent cum am lua-o, mutanţii ăştia rămîn tot nişte aberaţii ale naturii. Spre exemplu, în Germania secolului XVIII se năştea un monstru uman, adică o fiinţă care n-avea prea mari legături cu specia noastră, dar deborda în schimb de trăsături specifice galinaceelor. Copilul găină „avea capul ca acela al unei păsări cu plisc, ficatul şi inima mărite, mandibula măruntă, urechile fără pavilioane, iar degetele exagerat de lungi aveau la extremităţi gheare”. Nu, părinţii micului monstru nu aveam obiceiul de a scurma, de a ciuguli grăunţe şi rîme, iar mama născuse alţi trei copii în mod normal, adică fără a cuibări şi a cădea cloşcă. Părinţii şi fraţii copilului-găină vorbeau o germană curentă, fără a o cotcodăci. Un caz mai aberant decît copilul-găină este copilul-peşte. Într-un sat din Australia s-a născut un plod care avea tot corpul acoperit cu solzi, avea pe piept branhii, n-avea nas şi urechi, ci doar nişte găuri, dar avea, în schimb, în loc de mîini şi picioare nişte înotătoare. Chiar dacă mă-sa lu’ ăsta micu’ n-avea faţă de babuşcă, iar tac-su nu semăna nici pe departe cu un biban sau cu un şalău, iote că pruncul cu solzi, înotătoare, branhii şi făţălie de peşte era pruncul lor legitim, procreat cu zel şi multă dragoste. O fi mîncat tac-su icre înainte de a-l concepe. La cîte feţe de guvizi am văzut la viaţa mea, nici nu mă miră că s-a născut unul cu solzi pe el. Un alt caz aberant pe care ni-l oferă genetica este cel al omului-cămilă. Dragi meseni, s-a descoperit că un brazilian care a trăit 80 de ani nu prea obişnuia să mănînce şi să bea. Adică ăsta trăia numai cu văzduh. Cică a fost căsătorit de două ori şi a avut 23 de copii. Păi, ca să faci 23 de copii îţi trebuie ceva energie, fiindcă nu s-a inventat încă procreere pe bază de testosteron cumpărat de la alimentară. Ca să faci plozi trebuie să bagi la jgheab, să clămpăneşti serios ca să prinzi puteri. Nu se nasc plozii pocnind din degete. Trebuie oleacă de sîrguinţă şi asta presupune consum de energie care se obţine numai cu o alimentaţie normală. Brazilianul ăsta mai mult de gura muierii lui bea cînd şi cînd cîte un păhărel de suc de mango cu lăptic. Să fi luat brazilianul nostru energie doar din mango cu lăptic? Mă cam îndoiesc. Un asemenea individ care se hrăneşte doar respirînd e visul oricărei guvernări şi coşmarul tuturor supermarket-urilor. Mai aberantă e situaţia unei puştoaice din Scoţia. Cocuţa pe nume Chloe şi-a făcut vaccinul împotriva gripei porcine şi, cînd colo, ce să vezi, pe fată a lovit-o „boala somnului”. Bre, dragi meseni, la doar 14 anişori fetiţa adoarme de cîte 25-30 de ori pe zi. Merge pe stradă şi, poc, din senin adoarme buştean. „E stînjenitor, zice fata, cînd oamenii mă văd cum dorm în public şi gîndesc despre mine că sînt beată sau drogată”. Vă daţi seama, fătuca asta va dori într-o zi să se mărite şi să fie şi ea mamă. Se ştie că, în general, în actul sexual se cere ca partenerii să fie, totuşi, treji. E nefiresc ca unul să se zbată, să se dea de ceasul morţii pentru cauza atît de nobilă a fecundării şi celălalt să tragă două soileli în timpul partidei de sex. Aberantă trebuie să fie şi performanţa şcolară a fetei. Ce carte poţi să înveţi cînd tu, între doi aminoacizi şi o fotosinteză, sforăi de se cutremură catedra. Ca să înţeleagă şi Chloe Teorema lui Pitagora, proful de mate trebuie să o predea pe bucăţi. În timp ce Chloe doarme pe ea la şcoală, un plod din Ucraina, la doar 9 anişori, e profesor la universitate. Puştiul are o memorie fantastică şi predă învăţăceilor mult mai mari ca el frumoasa disciplină a istoriei. Chiar preşedintele Ianukovici i-a înmînat o medalie şi a stat la taifas cu micul geniu. Ăsta reprezintă o „aberaţie” pozitivă spre deosebire de somnoroasa Chloe sau de copiii din Afganistan care joacă într-un filmuleţ intitulat „Micuţii comando”. Micuţii ăştia sînt orfani şi la vîrsta de 5-6 anişori fac antrenamente ca să devină fanatici ai islamului, adică atacatori sinucigaşi, exact ca şi taţii lor decedaţi. Mai aberantă e situaţia traficului de copii din China. Aici există numeroase mame care-şi vînd copiii doar pentru 150-200 de dolari. „Sînt atît de săraci încît tot ce le-a rămas este fertilitatea”. Nou născuţii sînt cumpăraţi la preţuri derizorii şi vînduţi la suprapreţ în alte părţi ale Chinei. Pentru cerşit, pentru sclavie sexuală sau pentru organe. Bandele care trafichează nou născuţi îşi asumă riscuri minore. „Chiar dacă unul dintre copii moare pe drum, îi arunci corpul pe fereastră”! Un traficant declară senin: „Chiar dacă vînd doar unul din doi copii, tot îmi fac banii”. Acum ne mutăm în Anglitera ca să vedem ce mai fac plozii cu sînge albastru, mai precis prinţul George de Cambridge, fiul lui Kate şi William. Deci, dragi meseni, mare bucurie mare la Londra fiindcă ditai casa regală s-a pricopsit cu un nou membru. Care cum l-a tăiat mintea a trimis cîte un cadou tînărului prinţ. Primarul Londrei i-a trimis o tricicletă albastră „frumoasă şi personalizată”, premierul Cameron „un pachet de cărţi pentru copii”, pentru cînd micul George va şti să citească, iar vicepremierul britanic Nick Clegg „o pungă mare de cafea pentru nopţile albe care-i aşteaptă pe părinţi”, dar şi o păturică albă brodată de nişte măicuţe minunate de la o abaţie din Spania. Perfect, decent şi de un firesc britanic fără cusur. Nu ca la noi, unde cînd vine pe lume un plod părinţii îl botează Mercedes sau Paracetamol, îi pun coroană princiară, lanţuri de aur la gît şi alte asemenea drăcovenii, şi îl binecuvîntează cu manele fără număr şi purcei în lapte la proţap. Greţos şi absolut balcanic. Şi după ce-s pline ziarele colorate cu rahaturi de genul ăsta îi auzi pe deputaţii Medelin Voicu şi Nicu Păun bocind pe la televizoare că ţiganii e săraci şi e discriminaţi fiindcă nu li se permite să munceşte. Dar să lăsăm aberaţiile carpato-danubiano-pontice şi să ne întoarcem în „sorita” Anglie, ca să vedem cum mai stau albionii la capitolul aberaţii. Păi, şi ăştia-s şubrezi la umor. La reşedinţa lui Kate şi William sosesc daruri care mai de care mai şuite. De exemplu, guvernul australian a trimis o înştiinţare oficială prin care anunţă că prinţul nou născut primeşte în dar un pui de crocodil botezat, aţi ghicit, tot cu numele George. Ce pana mea să facă plodul princiar care n-are nici o săptămînă de la naştere cu un pui de crocodil? Să se joace de-a Crocodil Dundee, Doamne iartă-i? Pe numele micuţului moştenitor au mai sosit dăruieli aberante, cum ar fi „un colet plin cu prezervative” sau „cătuşe erotice cu puf albastru”. Păi, măi dragilor, astea or fi bune pentru uncheşul Harry atunci cînd i se ofileşte apetitul pentru armată şi face instrucţie sexuală cu damele exotice prin hotelurile americane, spre indignarea bunicii sale, distinsa regină Elisabeta. E aberant să trimiţi unui puşti de o săptămînă un pachet de prezervative, dar mai aberant e să cenzurezi copertele revistelor pentru bărbaţi. Editorii britanici au fost somaţi să împacheteze aceste reviste în aşa numiţii „saci de castitate”. Asta pentru ca plozii să nu aibă acces la imaginile cu tentă sexuală explicită. Bine, băi, că sînteţi voi deştepţi şi puritani! Puneţi pe coperţile revistelor porno babe, popi şi slute. Şi impregnaţi-le şi cu tămîie ca să nu le cumpere nici dracu. Trăiască aberaţia morală! În timpul ăsta, clerul macedonean are interdicţie la Facebook, iar Patriarhul Kiril îi îndeamnă pe călugări să renunţe la internet. Ce vreţi aberaţii mai mari ca astea? În România, o altă ţară puritană din cale-afară, se ridică la fiecare trei zile cîte o biserică. Ne-am talibanizat cu totul. Probabil că unii îşi închipuie că românii vor fi mai buni, mai cuvioşi şi mai smeriţi frecventînd zilnic biserica, ascultînd Trinitas şi citind „Arici pogonici” în folie de castitate. Sanchi. Dar, dragi meseni, despre aberaţiile religioase vom vorbi în numărul viitor. Pînă atunci, să aberaţi bine!

 

Fiţi sociabili!