Pentru schimbare!

Un incendiu într-un club de noapte din Bucureşti, soldat cu zeci de morţi, a devenit punctul critic pentru mulţi români nemulţumiţi de mult timp de corupţia liderilor, însă, în pofida demisiei Guvernului, mulţi sînt sceptici că o mişcare de stradă fără lideri va reuşi să înlăture vechea ordine. „Oamenii simt nevoia de schimbare, de feţe noi. Avem aceleaşi feţe de 25 de ani, iar acest lucru a condus la această revoltă, avînd în vedere că există o reală lipsă de competiţie”, a declarat Cristian Pîrvulescu, decanul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) din Bucureşti.

Fostul comisar european pentru Agricultură Dacian Cioloş a fost desemnat de către preşedintele Klaus Iohannis pentru funcţia de premier, Iohannis precizînd că soluţia agreată cu partidele politice, cu foarte mici excepţii, este cea a unui guvern de tehnocraţi.

Dacian Cioloş, desemnat de preşedintele Klaus Iohannis pentru funcţia de premier, a primit 10 zile pentru întocmirea listei şi a programului de guvernare, cu care să se prezinte în faţa Parlamentului pentru obţinerea votului de încredere, pentru învestire fiind necesare 274 de voturi.

 

Scena 1

(Crîşmarul vrea să se dumirească despre starea de spirit a lui Costică.)

Crîşmarul: Tu ai făcut politică în trecut?

Costică: Cum să fac politică, dacă n-am avut din ce?

Crîşmarul: Dacă aveai din ce, făceai un pic de politică­?

Costică: Cred că făceam sau poate nu făceam. N-ai de unde să ştii.

Crîşmarul: Da ia mai spune-mi, da sincer!

Costică: Mai încape vorba? Sincer, crîşmare.

Crîşmarul: Sincer de tot, acuma faci oleacă de politică?

Costică: Din ce să fac? Că acuma-s şi mai sărac.

Crîşmarul: Nu contează, că dacă chiar vrei, poţi să faci din orice.

Costică: N-am, bă. Nu ţi-am spus?

Crîşmarul: Bine, bă, mai că te cred.

Costică: Da de ce mă întrebi tu hodoronc-tronc de politică?

Crîşmarul: Ca să ştiu dacă faci sau nu faci.

Costică: Şi-n cazu meu, dacă nu fac, ce-ai să-mi faci?

Crîşmarul: Eu n-am ce-ţi face. Tu ştii.

Costică: Ce să ştiu?

Crîşmarul: Dacă ieşi sau nu ieşi în stradă.

Costică: N-am ce să caut în stradă, că n-am bani nici să trec strada.

Crîşmarul: Să ieşi în stradă să protestezi.

Costică: Ce să protestez? De ce adica să protestez?

Crîşmarul: Ca să fie bine, să nu fie rău.

Costică: Ţie ţi-i rău?

Crîşmarul: Nu mi-i rău, da nici bine.

Costică: Tot aşa şi la mine. Aşa că nu mai bine stau liniştit?

Crîşmarul: Mai bine. Stai liniştit şi poate te fac tehnocrat.

Costică: Da ce-ţi veni cu atîta dărnicie deodată?

Crîşmarul: Mă gîndesc că nu ne-ar strica un tehnocrat pe lîngă casă.

Costică: Şi asta ce-nseamnă?

Crîşmarul: Înseamnă să nu faci politică, să fii cinstit şi fără partid.

Costică: Şi-ţi dă bani pentru asta?

Crîşmarul: Cine să-ţi deie?

Costică: Cine te face tehnocrat. Respectiv tu.

Crîşmarul: Ia nu te obrăznici, că-ndată pun protestatarii pe tine.

Costică: Iartă-mă, nu mi-i pune, că fac tot ce zici.

Crîşmarul: Va să zică să zicem că eşti tehnocrat, stai cuminte în banca ta şi dintr-o dată ce crezi?                                                         

Costică: Ia spune, nu mă ţine în şah!

Crîşmarul: Dintr-o dată se răstoarnă guvernul.

Costică: Unde, bă?

Crîşmarul: La Bucureşti, că doar nu aicea în sat. Şi te trezeşti nominalizat.

Costică: Ahi, Doamne păzeşte! Da cui i-am greşit?

Crîşmarul: Asta nu mai contează. Te nominalizează şi pînă zici mîc, te şi investeşte.

Costică: Chiar aşa s-o ajuns? Apără, Doamne şi păzeşte!

Crîşmarul: Şi-ţi mai dă şi un termen. Cam cît crezi tu că-ţi dă?

Costică: Cu suspendare sau cu executare?

Crîşmarul: Cu executare, că strada nu se joacă cu jumătăţi de măsură.

Costică: Eu ştiu ce să zic? Cam doi ani, doi ani jumate.

Crîşmarul: Eşti mic copil. Îţi dă zece zile mari şi late. Ia să te văd!

Costică: Hai că m-ai lăsat paf! Merită atîta osteneală pentru zece zile? Păi tu ştii cum zboară zece zile din viaţă? Nici nu le simţi!

Crîşmarul: Atîta-i valabil la Constituţie. Mai mult n-are voie să-ţi deie.

Costică: Păi zece zile-i floare la ureche. Să-mi deie, că nu refuz treaba asta.

Crîşmarul: Ne-am înţeles, însă de-acuma să te văd eu de unde găseşti un cîrd de tehnocraţi să-ţi faci cabinet.

Costică: Aicea m-ai încuiat. Lasă-mă un minut, lasă-mă o secundă. Lasă-mă un anotimp, un timp. Protestatari ne trebuia nouă?

 

Scena 2

 

(Lui Ionică nu-i vine să-şi creadă ochilor cînd îl vede pe Costică lîncezind lîngă sobă.)

Ionică: Ţara arde şi voi hibernaţi! Să vă fie ruşine!

Costică: De ce n-o pus stingătoare? Ce-o păzit pompierii?

Ionică: Gata, bă. O ars şi s-o stins de la sine. Nu mai turna şi tu gaz peste foc.

Costică: Şi-atunce de ce mai vii şi ne pui pe jăratec?

Ionică: Că nu se ştie ce mai urmează.

Costică: Ce să urmeze? La noi n-o ajuns nici un zvon.

Ionică: Urmează o mare schimbare.

Costică: Hai nu mai spune! Cine se schimbă cu cine?

Ionică: Ăştia vechi toţi se schimbă.

Costică: Se schimbă cu cine?

Ionică: Pe mine nu mă interesează. Nu-s eu ăla să spună cu cine.

Costică: N-ai fost tu acolo, în stradă?

Ionică: Cum să nu? De-acolo vin şi acolo mă-ntorc mai pe seară.

Costică: Şi-acolo în stradă nu ţi-o spus nimeni cine cu cine se schimbă?

Ionică: Acolo în stradă nu se face aşa.

Costică: Da cum naiba se face?

Ionică: Acolo-s grupuri de dialog social.

Costică: Adica grupuri unde vorbeşte unii cu alţii şi invers? 

Ionică: Chiar aşa. Vorbeşte despre schimbare.

Costică: Asta am înţeles. Ce se schimbă?

Ionică: Totul se schimbă. Nu mai rămîne nimica aşa cum o fost.

Costică: Şi cum se schimbă adica? Fii mai precis.

Ionică: Nu-s eu ăla să spună.

Costică: Da cine să spună, dacă tu nu, ăla nu, ăla nu?

Ionică: Pe mine nu mă interesează, că nu vreau să mă erijez.

Costică: Dacă nici tu nu te erijezi, cine să se erijeze?

Ionică: Asta nu ne interesează pe noi.

Costică: Care voi?

Ionică: Care ţinem proteste în stradă. Nu ne interesează cine se erijează.

Costică: S-o erijat cineva pînă acuma?

Ionică: S-o erijat, dar nu ne reprezintă pe noi. Se reprezintă pe ei.

Costică: Tehnocraţi aveţi printre voi?

Ionică: Nu ne interesează ce avem printre noi. Tehnocraţii să se ocupe de guvernare.

Costică: Şi voi cu ce vă ocupaţi?

Ionică: Cu schimbarea. Că fără schimbare nu se mai poate. Ne-o ajuns cuţitu la os.

Costică: Constituţia vă dă voie?

Ionică: Noi nu cerem voie la nimeni. Noi cerem schimbare.

Costică: Şi dacă vine Constituţia şi spune că nu?

Ionică: Schimbăm Constituţia. De asta nu mai putem noi!

Costică: Şi după schimbarea asta ce mai urmează?

Ionică: Pe mine mă-ntrebi?

Costică: Da pe cine să-ntreb? Nu vii tu din stradă?

Ionică: Nu ştiu, bă. Pe mine nu mă interesează. Şi nici nu vreau să mă erijez.

 

Epilog

 

(Crîşmarul a luat o decizie radicală cu privire la Costică şi Ionică.)

Crîşmarul: De mîine să nu vă mai prind pe-aici. Vă luaţi tălpăşiţa şi vă întoarceţi după revoluţie.

Ionică: Eu oricum plec de-aicea, nu mai am nevoie de casă.

Crîşmarul: Şi unde-ai să stai?

Ionică: Casa mea-i strada. În stradă mă duc, în stradă mă culc, în stradă mă scol.

Crîşmarul: Bravo ţie. Ia-l şi pe Costică cu tine.

Ionică: Nu-l iau că am auzit că s-o făcut tehnocrat.

Crîşmarul: Şi asta nu-i bine? Ai tehnocrat lîngă tine, n-ai grija zilei de mîine.

Ionică: Nu ştiu, bă, ce să zic, n-am idee. Dacă se erijează şi el şi se bagă-n guvern?

Crîşmarul: Şi asta nu-i bine? Ne face şi nouă pensii pe viaţă.

Ionică: Nu ştiu, bă, ce să zic. N-am idee.

Crîşmarul: Şi-atunci de ce te mai chinui pe stradă?

Ionică: Pentru schimbare. Eşti prost sau te faci?

Fiţi sociabili!