Păzea, se apropie!

Luminiţa AnghelBun, se apropie, dar ce, de trebuie să ne ferim încă din titlu!? Ei, asta-i chestia, că se apropie două evenimente (ghilimelele puneţi-le singuri!) pe care îmi îngădui să le extrag din sfera muzicii, în general a culturii, şi să le trec în categoria toxine. Primul dintre ele ne paşte chiar aici, în propria bătătură, unde, pe la începutul lunii viitoare, cică ne va bîntui Parodia, pardon, „Reveria”, cum se intitulează ultra-super-mega-maxi show-ul Loredanei Boncea. Apropo: m-ar putea lămuri cineva, evident mai priceput decît mine, ce cîntă fata asta, pardon, această doamnă a cîntecului românesc de toate felurile? Că rock nu e, nu-i nici disco, de pop nu poate fi vorba… atunci ce-o fi? Altfel spus, pentru ce te-ai duce: să vezi craci, ţoale, lumini, danseuze, sclipici pe gagici şi să fredonezi oligofrenic zaga-ziga-zighi-zuga!? Să percutezi ca electrocutat la „Hai, cu toţii, ziga etc., suuus mînuţele, suuus!”? Păcat că Loredana, despre care oameni de încredere, precum Iulian Canaf, mi-au confirmat că e tobă de muzică, şi care chiar are o voce deosebită, n-a priceput niciodată ce ar trebui făcut cu ea, dacă tot o are. Al doilea fenomen, infinit mai periculos, fiindcă va cuprinde întreaga ţară prin intermediul televiziunii, este selecţia naţională a piesei cu care mergem să speriem în direct Viena şi, tot cu ajutorul televiziunii, Europa. Aţi ghicit: e vorba despre alegerea cataclismului cu care mergem la Eurovision, acest festival de kitsch-uri muzicale, care dacă va dura 1.000 de ani, noi nici peste 1.001 nu l-am putea cîştiga, nici dacă ne-ar reprezenta acolo Rolling Stones, din moment ce votul îl dau ruşii estonienilor, muntenegrenii sîrbilor, finlandezii suedezilor, şi invers, iar noi moldovenilor şi (tot) invers! Oricum, nu va cînta Jagger pentru România, ci vom fi rugaţi să alegem între Aurelian Temişan (aoleu!), Luminiţa Anghel (apără, Doamne!), Voltajjjjj (ptiu!, ce rău v-am făcut?) şi alţii asemenea.

 

 
 
Fiţi sociabili!